Cel mai temut terorist al anilor '80 a avut bârlog sigur în România, scria în ziarul nostru în urmă cu ceva vreme. Primea misiuni de la Ceauşescu, bani şi arme de la Securitate. Paradox: de câte ori îşi făcea apariţia în Bucureşti, ofiţerii USLA care aveau misiunea să-l captureze erau trimişi de şefii lor să se bronzeze pe Litoral. Aşa, ca să nu se întâlnească, din întâmplare, cu "vânatul".
FANTOMA ŞACALULUI LA BUCUREŞTI
Personaj de legendă, Ilici Ramirez Sanchez, zis "Carlos Şacalul", a fost în România la el acasă. În Europa occidentală, vreme de două decenii, a semănat sânge. Pe urmele paşilor săi călătorea, de la Paris la Viena şi apoi la Madrid, moartea.
Ucidea cu sânge rece cu trei gloanţe în cap. Cu acelaşi calm planifica atentate cu bombă. Le regiza şi lăsa altora sarcina să le ducă la îndeplinire. Îl vânau CIA şi Mossad. Îl curtau Arafat şi George Habash. Ceauşescu îl cocoloşea. Îi dădea bani, arme şi găzduire, cerându-i în schimb să-i rezolve murdarele răfuieli cu adversarii politici din Diaspora.
Oficial, şi la noi în ţară, Carlos era un proscris. Fotografiile lui erau agăţate pe pereţi la punctele de frontieră. Fotografii vechi, care n-aveau nimic în comun cu înfăţişarea reală a teroristului. Unitatea antitero primise misiunea să-l captureze când intra în România. Paradoxal, când "Şacalul" intra în Bucureşti, ocrotit de un grup de "iniţiaţi" din "celula R" a Securităţii, ofiţerii care-l aveau în lucru erau trimişi la plimbare, pe Litoral.
După '90, colonelul Nica, ofiţerul care păstra contactul cu temutul terorist, a confirmat legăturile Securitaţii cu "Şacalul". La scurtă vreme, Nica şi colaboratorii săi apropiaţi au murit de cancer. Secretele lor i-au însoţit în mormânt. Teroristul a fost prins în Sudan şi condamnat pe viaţă în Franţa. N-a vorbit nimic despre misiunile primite de la Ceauşescu şi
