Ia uitaţi-vă la ştirea asta (ŞTIRE)! Nu e o caricatură, ci o fotografie fidelă a bugetarului. A venit la grevă, dar a plecat acasă mai devreme. Alţii nici n-au mai bătut drumul. S-au mulţumit să stea la televizor sau să iasă să frigă un grătar la iarbă verde, că, ce bine!, au zi liberă.

Aşa e bugetarul român. El a inventat “ziua scurtă” şi “programul scurt”. Profesorul vine la clasă după 10 minute şi iese de la oră, că are de plătit factura la curent, “numai aici, peste drum, staţi cuminţi până mă întorc”. Funcţionarul deschide ghişeul mai târziu şi îl închide mai devreme. Zâmbeşte rar şi se încruntă des. Îţi face un serviciu ori de câte ori vorbeşte cu tine. Nu eşti tu clientul lui, nu tu îi plăteşti salariul… Munceşte cu economie, cu frâna de mână trasă, are concedii lungi şi chef scurt. Este angajat la stat, deci… stă.

Cineva întreba astăzi dacă sindicaliştii au obţinut ceva după grevele din ultimii ani. Răspunsul e nu. Sigur, ar fi trebuit să obţină, noi toţi ar fi trebuit să ieşim pe străzi şi să obţinem drepturi, să cerem să nu mai fim minţiţi, păcăliţi, manipulaţi. Condiţia esenţială este însă aceea de a nu ne fura, româneşte, căciula. Nici când muncim, nici când facem grevă.

Ia uitaţi-vă la ştirea asta (ŞTIRE)! Nu e o caricatură, ci o fotografie fidelă a bugetarului. A venit la grevă, dar a plecat acasă mai devreme. Alţii nici n-au mai bătut drumul. S-au mulţumit să stea la televizor sau să iasă să frigă un grătar la iarbă verde, că, ce bine!, au zi liberă.

Aşa e bugetarul român. El a inventat “ziua scurtă” şi “programul scurt”. Profesorul vine la clasă după 10 minute şi iese de la oră, că are de plătit factura la curent, “numai aici, peste drum, staţi cuminţi până mă întorc”. Funcţionarul deschide ghişeul mai târziu şi îl închide mai devreme. Zâmbeşte rar şi se încruntă des. Îţi face un serviciu ori de câte ori vorbeşte c