Specifică poporului român, „doina“ a fost inclusă la sfârşitul lui septembrie, alături de tango, opera tibetană sau tapiseriile Aubusson, pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO. „Cunoscută sub diverse nume în România, «doina» este un cântec liric, solemn, improvizat şi spontan. Înainte de anul 1900 a fost singurul gen muzical în multe regiuni ale ţării“, se arată pe site-ul UNESCO. l România mai este prezentă pe această listă cu „Ritualul Căluşului“, inclus în patrimoniul cultural imaterial al umanităţii UNESCO, la 25 noiembrie 2005. Dans popular românesc, „Căluşul“ este jucat de flăcăii din sudul ţării sau din Moldova, în săptămâna Rusaliilor. Conform ritualului, căluşarii merg prin sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi. Se spune că  prin acest dans sunt protejaţi de cele rele oamenii, vitele şi recoltele.

În urma unei reuniuni care s-a desfăşurat la sfârşitul lui septembrie, la Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), la care au participat 24 de state membre ale Comitetului pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, „doina“ a intrat în patrimoniul UNESCO, alături de alte 75 de propuneri de peste tot din lume.

„Minunile“ popoarelor lumii

Tangoul, care a făcut celebre pe plan internaţional ţări precum Argentina şi Uruguay, tapiseriile Aubusson din Franţa, dansul tradiţional japonez „Ainu“, ceremonia „bărbaţilor zburători“ din Mexic sau carnavalul anual al cloptarilor din Croaţia sunt doar câteva dintre „minunile“ specifice popoarelor lumii.

China este ţara cu cele mai multe intrări pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO. Dansul fermierilor coreeni din China, sericicultura şi prelucrarea artistică a mătăsii sau opera tibetană (care cuprinde cântece populare, dansuri, poveşti, acrobaţii şi reprezentaţii religioase) sunt doar câteva elemente spe