Oprea a pictat biserica ortodoxă „Mihail şi Gavril“ din Los Angeles, dar şi numeroase biserici din ţară. Se ocupă cu pasiune de restaurarea picturii bisericeşti, dar şi de pictarea unor noi edificii. Dâmboviţeanul a simţit încă de mic chemarea către artă. În şcoala generală, la absolvirea celor şapte clase, a primit un premiu pentru desen la şcoală, dar, în ciuda talentului, nu a reuşit să urmeze o şcoală de arte pentru că părinţii nu aveau posibilităţi materiale. A fost pasionat şi de muzică, dar tot ce a învăţat a fost de unul singur, pe deal, în timp ce privea vitele păscând. „În copilărie îmi plăcea muzica. Am cântat la muzicuţă, la fluier şi mai târziu la chitară. Eram un autodidact absolut. Când mergeam cu vitele la păscut îmi plăcea să cânt“, povesteşte pictorul.

Despre copilărie Oprea are numai amintiri frumoase, deşi îşi începea ziua la ora la care tot satul era cufundat în linişte. „La 4 dimineaţa eram în pădure să aduc caii de la păscut. Ajungeam când se trezeau păsările şi răsărea soarele. Era extraordinar. Mergeam desculţ şi luam roua de pe iarbă“, îşi aminteşte cu nostalgie artistul.

Prima calificare a fost de strungar

La numai 16 ani şi jumătate, s-a angajat ca strungar la Uzina de Utilaj Petrolier din Târgovişte. A fost o vreme supraveghetor de noapte la un liceu şi, apoi, maistru instructor în învăţământ.

La 18 ani, şi-a spus că ar trebui să devină actor şi a dat spectacole în judeţ cu formaţia artistică a uzinei unde era angajat. În armată, a redescoperit pictura şi nu a mai părăsit-o niciodată.

Gustul pentru pictura bisericească l-a prins în anii ’70 de la profesorul său, Nicolae Sava, cu care a rămas apoi prieten. „Profesorul Nicolae Sava, unii dintre marii restauratori, mi-a deschis gustul pentru pictura bisericească. Am stat în atelierul lui trei ani şi am rămas foarte buni prieten