Aceste zile au marcat sfârsitul unei paci sociale subrede. Manifestatiile sindicatelor din aria bugetara par nu doar sa traga un semnal de alarma ci sa indice iresponsabilitatea unor politicieni care se joaca cu România. În acest context, asumarea raspunderii guvernamentale pe proiectul legii pensiilor de catre actualul guvern Boc II, mi se pare cel putin riscanta. Teoretic legea este construita pe baza unor principii economice si morale sanatoase si funtionale. Spun teoretic pentru ca actuala lege prezinta câteva probleme greu de surmontat.

Ma refer aici la Pensiile speciale. În primul rând sa vedem ce categorii se regasesc aici. Pe de o parte avem categorii sociale defavorizate – taranii agricultori care au lucrat în sistemul cooperatist si beneficiaza acum de pensia minima obligatorie. În acest caz, ei nu poarta responsabilitatea de a nu fi contribuit la bugetul asigurarilor sociale, dat fiind sistemul care opera în timpul regimului comunist. Acordarea unei pensii vine ca o masura sociala reparatorie, costurile fiind suportate de la bugetul de stat. Al doilea caz este cel al judecatorilor, politistilor si a altor categorii, în domenii de importanta pentru statul român, angajatii neavând dreptul de a avea contracte multiple (2 sau mai multe locuri de munca). În acest caz, garantarea unui salariu si a unei pensii decente sunt premise obligatorii în crearea unui sistem performant si stabil, conditie pentru formarea si pastrarea profesionistilor în domeniu. Problema?

Odata cu aderarea României la Uniunea Europeana, ne-am asumat o serie de obligatii. Printre prevederile obligatorii la nivel de Uniune se înscriu si exceptiile în functionarea principiului retroactivitatii; ori în acest caz el nu se poate aplica, prin urmare cuantumurile financiare asumate anterior nu pot fi modificate în minus. Am putea discuta de o alta categorie, devenita tinta a discur