Update Efectul de românesc
Ca o concluzie pe azi. La început au iubit-o pe Herta pentru că e româncă. După aceea nu au iubit-o destul pentru că nu era destul de româncă. După aceea s-a aflat şi că e obsedată de comunism şi de o Romania gri si ceausista. Si nimeni nu mai vrea trecut. Cred ca pînă mîine dimineaţă o vom urî sincer…
Da, a fost clar şi o opţiune de altă natură decît cea literară: se fac 20 de ani de la căderea Zidului. Dar a fost aleasă o scriitoare foarte bună care a povestit experienţa românească. Poate că e un prilej bun să vorbim despre trecut prin ochii ei o vreme. Că se fac 20 de ani şi pentru noi…
Nu e prima oara cind i se reproseaza obsesia pentru trecut. Un pasaj al Hertei despre criticii germani, din Regele se inclina si ucide (Polirom)
Câţiva critici literari îşi doresc apariţia romanului întregii Germanii, care, mergând la esenţã, sã trateze marele întreg, şi nu ca pânã acum, doar mãrunte chestiuni marginale. Aceşti critici mizeazã pe actualitate. În cazul tematicii germane, actualitatea e, ce noroc, îndeajuns de elasticã, întinzându-se cu decenii îndãrãt. Aşa încât nici unui roman ce trateazã chestiuni germane din trecutul mai îndepãrtat . Despre perioada postbelicã, despre miracolul redresãrii economice ori anii ‘68 . Critica literarã nu-i reproşeazã cã vorbeşte despre lucruri de mult trecute. Cãci astfel de romane garanteazã douã comuniuni : cea existentã încã de pe-atunci, la care cei de-acum, prin lecturã, se racordeazã din nou cu plãcere. Dar dacã vii ca mine dintr-o altã ţarã şi scrii în germanã nu despre ţara asta, ci despre cealaltã . în acest caz, critica literarã s-a obişnuit încã de-acum zece ani sã taxeze chestiuni din urmã cu doisprezece ani drept lucruri de demult. Am pãţit asta pânã acum cu fiecare carte a mea.
Update. Hop şi CTP: Eu nu vreau Nobelul!
Sînt bun:). Prima întrebare care i s-a pus
