Aproape toţi ziariştii de la Casa Presei Libere au trecut, cel puţin o dată, pe la "babe". Aşa le spune lumea (chiar dacă, între timp, una dintre cele două s-a lăsat de meserie). Două sufletiste gospodine, cu grijă să gătească "ca la mama acasă" la bufetul din inima mediei româneşti.
Din vorbă-n vorbă, ori dintr-o înghiţitură-ntr-alta, auzi câte ceva interesant de la ele. Discuţiile purtate deseori peste masa de servire depăşesc convenţionalul şi devin, uneori, mai personale. Aşa am aflat că tanti Lenuţa (Boşnio) servea pe vremuri gurile pretenţioase ale activiştilor de partid, iar special pentru gărzile de corp ale lui Ceauşescu şi pentru echipajul elicopterului, făcea nişte salate bulgăreşti de le lăsa gura apă securiştilor.
Tanti Lenuţa s-a născut în Stăncuţa, o comună respectabilă a judeţului Brăila, aflată în apropierea vestitelor bălţi dunărene. Toată viaţa a stat printre mirosuri şi aburii din bucătării, a învăţat să gătească şi să servească bine. "Prima dată m-am angajat la cantina partidului din Brăila - povestea în urmă cu trei ani tanti Lenuţa. Gospodăria partidului, cum i se zicea atunci. Acolo am lucrat vreo nouă ani. Şi în gospodăria asta de partid, tovarăşii se serveau foarte frumos şi elegant. Dar şi ei erau punctuali şi corecţi", se referă aceasta la activiştii şi secretarii de partid, dar şi la miliţienii care veneau să-şi potolească foamea.
Pe timp de vară, însă, trei luni de zile, era detaşată la Neptun, în zona specială a lui Ceauşescu. Desigur, înainte să fie trimisă în "misiune", tânăra Lenuţa era bine verificată la Miliţie şi la Primărie, pentru siguranţa tovărăşimii care venea în concediu la mare, împreună cu soţiile. "Ooo, acolo eram foarte aranjată. Aveam unghii lungi, vopsite frumos, un coc mare cât capul. Aşa trebuia să fim."
În staţiunea care deţinea odată titlul de "regina Lit
