Comuna Laslea, din judeţul Sibiu, este situată nu departe de Sighişoara, şi nici de deja faimosul Saschiz: pentru gemul de rubarbă, cetatea sa şi capacitatea localnicilor de a exploata un brand local. Laslea nu se bucură, încă, de un asemenea brand: beneficiază însă, şi ea, de avantajele fundaţiei ADEPT, cea care a ajutat la faima gemului. Şi de capitalul de imagine al prinţului Charles, care se pare că a devenit un personaj familiar în zonă, prin eforturile lui de a salva cît mai multe case vechi săseşti.
Chiar dacă, atunci cînd spui Laslea, nu ai imediat la îndemînă un cuvînt-cheie precum gemul de rubarbă, totuşi, oamenii de aici au încercat şi ei să facă ceva asemănător iniţiativei saschizene: să găsească produse şi meşteşuguri tradiţionale care, exploatate turistic, comercial şi… european, să aducă profit şi notorietate comunei.
Plimbîndu-ne prin sat, am întîlnit o specie interesantă de lăsleni: oameni care şi-au însuşit, tradiţional (din tată-n fiu sau mamă-n fiică, ad litteram) o meserie, şi care, acum, în actualele condiţii ale pieţei libere şi deschiderii spre Europa, au învăţat să facă din ea… un produs reprezentativ. Reprezentativ pentru tradiţia zonei, pentru specificul lăslean (pe drumul spre brand…). Această revalorificare comercială şi promoţională a tradiţiei este, cel puţin în cazul celor din Laslea, primul pas spre dezvoltarea unei mici industrii locale. Pentru aceasta, le lipsesc încă pîrghiile economice necesare, cum ar fi o bine organizată piaţă de desfacere.
Ţesătoarea la care a venit prinţul Charles…
Un anumit spirit comercial, încrucişat cu cel tradiţional, există şi-i face pe cel puţin unii dintre producătorii locali să meargă înainte. Elena Neagu este contabilă şi, în restul timpului, ţesătoare. "Lucrul de mînă e mai mult un hobby" " spune ea. Toţi meşteşugarii întîlniţi aici îmi confirmă acest statut al ocupaţiilo
