● Francesca (România, 2009), de Bobby Păunescu.

Francesca nu e un film cu bătaie prea largă sau prea lungă " în înălţime sau în adîncime, dar e un examen de regie-plus-scenaristică trecut cu nota 10 de Bobby Păunescu şi un examen de actorie trecut cu nota 10 de Monica Bârlădeanu. E o poveste "ruptă din actualitate" despre o educatoare, Francesca (Bârlădeanu), care vrea să plece la muncă în Italia, consolidată cu o a doua poveste, mai "de senzaţie", despre ce se întîmplă cu neisprăvitul ei de prieten (Doru Boguţă) atunci cînd intră în atenţia unor recuperatori, totul îngrăşat cu observaţii sigure despre corupţia din instituţiile publice româneşti, despre comerţul dur şi nu de puţine ori sordid cu locuri de muncă în străinătate, despre actuala dictatură a disperării capabile de orice, a primitivismului şi a obrazului gros.

În acest film de debut, Păunescu e un realist şi un moralist (în sensul înalt al cuvîntului), după modelul lui Cristi Puiu (care de altfel a produs filmul), al lui Răzvan Rădulescu (care a fost co-scenaristul lui Puiu) şi al lui Radu Jude (care a fost regizor secund la Moartea domnului Lăzărescu). Ca moralist nu e la fel de interesant ca ei: observaţiile lui sînt corecte, dar sînt relativ uşor de făcut ("uşor" din punct de vedere moral, nu tehnic: nu e vorba despre chestiuni de fineţe, care-i impun unui observator să se uite bine şi în el însuşi ca să poată formula ceva valabil). Dar sînt inteligent formulate cinematografic: treaba cu realismul, Păunescu a înţeles-o bine. Costi Rogozanu îi reproşează "burţile prea

● Francesca (România, 2009), de Bobby Păunescu.

Francesca nu e un film cu bătaie prea largă sau prea lungă " în înălţime sau în adîncime, dar e un examen de regie-plus-scenaristică trecut cu nota 10 de Bobby Păunescu şi un examen de actorie trecut cu nota 10 de Monica Bârlădeanu. E o poveste "ruptă din actualitate