Am citit în nr. 292 " siderat, o spun de la bun început " scrisoarea pe care "Mihai M" i-ar fi adresat-o lui "DMT" şi pe care o reproduce (cu continuare în numărul următor) dl Radu Cosaşu.
Prima mea reacţie a fost să mă gîndesc cu oarecare amuzament, dar şi sarcasm, că, în vreme ce noi, Golanii, sîntem mereu apostrofaţi că, după atîta amar de vreme, tooot mai avem ceva cu dl Iliescu, comunismul şi criptocomunismul " iată că există oameni care mai sînt obsedaţi, după două decenii, de nocivitatea Pieţei Universităţii.
Uimirea (indignată) despre care vorbeam vizează însă uşurinţa cu care nişte "celebre versuri" sînt postulate drept reprezentative pentru Zona liberă de neocomunism, ca şi cînd, vreme de o lună şi jumătate, oamenii de acolo (toţi, se subînţelege!) n-ar fi avut altă preocupare decît să lanseze strigături sadice cu trimitere la boli grave (neconfirmate, slavă Domnului, nici după 20 de ani) ale unor apropiaţi ai celor pe care, noi, acolo, îi contestam.
Dle DMT, dle Mihai M, dle Radu Cosaşu, stimaţi dilematici de pretutindeni care nu v-aţi nimerit în zonă, care n-aţi trĂit acolo ceea ce am trăit noi, daţi-mi voie să vă liniştesc. Nici strigătura citată, nici vreo altă cimilitură nasoală, nici vreun gest obscen, violent sau tîmpit n-au fost definitorii pentru Piaţa Universităţii. Am fost acolo aproape în fiecare zi, timp de cîteva ore, şi n-am auzit niciodată aşa ceva. N-am să susţin, conform teoriei conspiraţiei, că acestea erau comise de "infiltraţi", cu scopul denigrării şi delegitimării fenomenului. Nu ştiu. Nu am dovezi. Ştiu însă ce fel de oameni am văzut acolo, cu cîţi dintre cei din lumea mea m-am întîlnit, de la vecini şi prieteni pînă la foşti profesori din facultate.
Aceştia nu strigau nimic cu "canceroasă" şi vă asigur că erau majoritatea, nu cîţiva intelectuali zăpăciţi şi manipulaţi, aşa cum s-a spus (de către intelec
