Îl suspectez pe Emil Boc că ori e panicat de radicalizarea mişcărilor sindicale şi de posibila cenzură parlamentară, ori joacă rolul unei paiaţe într-un scenariu diabolic, menit să zăpăcească lumea până la prezidenţiale. A dat aberanta OUG privind referendumul. A iscat scandalul în urma căruia PSD a trecut (fie spus, abia aştepta) în opoziţie. Hodoronc-tronc, a anunţat acum că-şi asumă şi Legea pensiilor. Sigur că legea era necesară dar, cu un proiect judicios, putea să ceară procedură parlamentară de urgenţă.
Prin noua reglementare, zice Boc, vor dispărea pensiile privilegiate. Dar nu suflă un cuvânt despre raderea pensiei de rând a cărei evoluţie nu va mai fi legată de creşterea salariului mediu brut, ci de o inflaţie mincinos prognozată, iar pensionarii o vor primi abia la limita speranţei de viaţă. Amărăştenii vor mai fi victimele lui Boc şi din cauza scandalului Nica: leul s-a prăbuşit la 1 octombrie, tocmai bine ca accizele pentru 2010, care se calculează potrivit cursului valutar din ziua respectivă, să fie cât mai mari.
Bântuind marţi prin televiziuni, Boc a negat că în 2010 va creşte şi TVA: “n-am discutat nimic”. O fi vorbit în dodii Băsescu, declarând că nu preferă modificarea cotei unice, ci mărirea TVA?! O fi bătut câmpii Pogea, care spunea în aceeaşi zi că ia în calcul varianta?! Parcă ne aflăm pe o corabie beată, cu un echipaj nebun.
