- Editorial - nr. 394 / 8 Octombrie, 2009 Vom fi noi, romanii, plini de calitati si inteligenti, dar se vede, avem si defecte cu carul. Altfel, am fi razbit mai bine prin istorie si astazi am fi fost cel putin ca francezii, daca nu ca nemtii. Cand ne masuram insa nivelul de dezvoltare si civilizatie, si mai privim si in jurul nostru, urmarind ce se petrece de atata vreme pe scena politica romaneasca, ne intrebam de unde acest blestem pe capul romanului care, vorba poetului nostru national, ,,inapoi tot da, ca racul"! Incapacitatea noastra de a razbi prin vremi nevatamati si mereu cu fruntea sus trebuie sa aiba la baza o tara ancestrala sau ceva "farmece", care ne fac sa ne pierdem luciditatea sau ne fac pur si simplu neputinciosi in a ne schimba destinul. Forand mai adanc in istoria neamului, vom putea constata cat de veridica este zicala care spune: "La omul sarac, nici boii nu trag". Dupa ce Mama-Natura ne-a pus la dispozitie un pamant de vis, trebuie sa fi fost picurat ceva "necurat" in gena noastra de romani, care face ca, din cand in cand, sa ne intunece mintea, sa fim legati de maini si de picioare atunci cand e sa ducem gandul si lucrurile pana la capat. Daca gloria este efemera, la noi, la romani, este si mai efemera. La inceputul inceputurilor, stramosii nostri dominau aproape un sfert din continentul european. Mosia tracilor si ilirilor, a dacilor si a geto-dacilor se intindea de la Carpatii Padurosi din Ucraina, gurile Niprului si Marea de Azov (Rusia) pana adanc in Asia Mica (astazi Turcia), coborand la Marea Egee si pe intreaga peninsula Balcanica, pe teritoriul de azi al Bulgariei, Greciei de nord, Iugoslaviei si Albaniei, incheindu-se la vest cu Campia Panonica si Tinuturile Boemiei. Un adevarat imperiu pe care insa n-am reusit sa-l pastram si sa-l valorificam, poate din aceleasi motive pe care le invocam si astazi. Asa, hinterlandul inaintasilor n