Astăzi vă prezentăm a treia parte a fotoreportajului scris de Harris Wallmen, redactorul șef al revistei Photo Magazine. În episodul de azi puteți citi cum se "naște" bâta ciobanului. Ritualul este fascinant.
CITEȘTE ȘI primele două episoade ale fotoreportajului
SPECIAL/ Toiag de lumină (FOTOREPORTAJ)
SPECIAL/Toiag de lumină (partea a II-a)
A doua zi dis-de-dimineaţă, împreună cu colegul meu Robert, îl aşteptăm cu genţile pline de aparate pe umeri. Drumul e grozav. Profesorul ne povesteşte o istorie pe care nu am întâlnit-o în nici un manual, o istorie comprehensivă, care nu e nici a învingătorilor, nici a înfrânţilor. Sunt prea multe de spus.
După Turda o luăm pe un drum lăturalnic. Înainte să ajung să văd cum se realizează bâtele, profesorul ne duce să ne arate materia primă, o pădure de corn, din apropierea localităţii... Corneşti. Oprim pe marginea drumului şi, înarmaţi cu un firez, urcăm panta abruptă şi alunecoasă. Pădurea e aproape impenetrabilă. Cu greu ne strecurăm prin desiş şi ajungem într-un loc mai deschis. „Aceştia sunt cornii”, ne spune profesorul. Arată ca nişte vrăjitori bătrâni, ca nişte măslini întortocheaţi. Nici o creangă nu e dreaptă, uimirea mea legată de produsul final e tot mai mare. Profesorul începe să caute câteva crengi pentru a le duce ciobanului. Acolo unde e stâna nu creşte corn, aşa că trebuie să îl alimenteze pe artist cu materie primă. Îl ajut să taie o creangă şi înţeleg de ce e considerat cel mai tare lemn din Europa: ca să tăiem o bâtă, nu foarte groasă, ne ia 15 minute. Lemnele potrivite pentru bâte sunt greu de găsit. Trebuie alese în aşa fel încât să nu aibă multe noduri şi să se poată realiza şi măciuca de la capăt.
Mă uit la pomi şi sunt teribil de impresionat. Am în faţă cel mai dur lemn european, un pomişor care îşi datorează duritatea creşterii foarte l
