● Expoziţia "Monument to Transformation", 30 sept. " 13 nov., Centrul de Introspecţie Vizuală, Bucureşti.
Un rucsac în culori ţipătoare, care încep să se faneze. Legenda: "Anne H., născută 1975. Am cumpărat nişte adidaşi urîţi şi un rucsac în culori de neon, ultimul încă e folosit de nepoata mea, încălţămintea, din cînd în cînd, de mama, cînd lucrează în grădină". Un ceas cu pendulă aurită: "Reina R., n. 1971. Cu 39,93 mărci, am cumpărat acest ceas. A stat ani întregi pe un perete al biroului, pînă cînd pendulul n-a mai funcţionat. Pe urmă l-am dus în dormitor". Două cămăşi simple, cîndva albe, care au căpătat nuanţe gălbui: "Monika J., n. 1947. M-am gîndit, pe vremea aceea, că oferta de două la preţ de una e foarte avantajoasă". Alte obiecte, cu explicaţii asemănătoare: o jachetă, o pereche de blugi, o enciclopedie filozofică, o sticluţă de parfum, aparate de radio, discuri vechi şi bancnote. Proiectul artistei Peggy Meinfelder se numeşte "100 de mărci vest-germane" şi are în spate următoarea poveste: în noiembrie 1989, mulţimea entuziastă de est-berlinezi care au reuşit să treacă pentru prima oară, după 40 de ani, zidul despărţitor au primit din partea RFG-ului cîte o sută de mărci, de bun-venit. Noii cetăţeni aveau parte astfel nu doar de promisiunea libertăţii, ci de acces în Deutsche Mark la paradisul consumist pe care îl visaseră atîţia ani şi din care făceau rost doar de frînturi, pe sub mînă. Prima intrare liberă în Vest coincide cu cea dintîi sesiune de shopping " pentru cei mai norocoşi, chiar la reducere. Nu e istoria, pînă la urmă, un amestec de tragedie şi derizoriu de fiecare zi, de schimbări de regim şi luptă pentru supravieţuirea cotidiană? În 2003, Meinfelder le cere est-germanilor să-şi amintească ce-au cumpărat cu primii bani RFG-işti, şi astfel se naşte proiectul ei artistic. Mărturiile laconice ale cumpărătorilor şi obiectele păstrate
