Cum ati realiza un clip de promovare a Romaniei pentru a carui difuzare, un mare canal american v-ar cere nu bani, ci sa spuneti adevarul?
Eu as incepe cu o privire din satelit. Voce din off: "Romania. De sus, mitocanii par absenti". As reduce apoi scara pana la nivelul muntilor. "Mitocanii tot nu se vad. Romania, o tara pitoreasca". As ajunge la Palatul Parlamentului. "In templul democratiei, mitocanii sunt putini, dar romanii sunt multi. Ei stau in pat si-si taie unghiile in liniste, pentru ca sunt multi, iar mitocanii, mai putini, vegheaza la bolul lor alimentar".
O buburuza urca pe-un fir de iarba, cu ochii in patru, sa nu alunece. Ceva maro o inunda. Gaza isi croieste drum si-si reia urcusul. In varf, soarele o paleste in ochi. Buburuza moare de lumina. Voce din off: "In Romania mitocanilor, alpinismul e usor, iar fericirea - un ghinion. In Romania pitoreasca, buburuzele fac realitatea. Adevarul e dincolo de noi. Matrix. Ultima frontiera. Garfield, mananca mai putin! Lassie, vino acasa!"
... S-ar repezi cu totii: astia sunt cretini?
Da! Suntem. Asteptam sa vedem cum le vin politicienilor mintile la cap, daca le-au avut vreodata. Suntem pitoresti, in candoarea noastra, si asteptarea inca mai exista, de parca am fi inhalat halucinogene.
Ne spunem ca flexul care ne reteaza lumina ochilor e doar un cosmar, si ne bucuram, in pretinsul vis, ca acesta se va sfarsi in curand, cand ne vom intoarce pe cealalta parte, exact in raza de soare ivita printre draperii.
Preferam acel moment care ne trezeste definitiv si ne trimite la birou, unde televizorul sta de-a-n boulea pe un post de stiri. Declaratiile se succed in ritm aiuritor, titrajele se schimba la fel. Dupa "Criza politica" vine "Chiar e criza politica", apoi "Megacriza politica", si in final, "Criza politica totala".
Apoi vin profetiile, m
