Decernarea premiului Nobel pentru literatură scriitoarei germane de origine română Herta Muller a fost un nou prilej de secreţie biliară majoră pentru Cristian Tudor Popescu. El a spus următoarele:
“Doamna Herta Müller, o persoană absolut onorabilă, este o scriitoare de expresie germană, şi nu de expresie literară românească. Dacă nu pleca în 1987 din România, nu ar fi luat acest premiu. Contribuţia României la opera Hertei Müller este viaţa trăită de dânsa sub Ceauşescu în anii ‘70-’80. Se poate spune că principalul contributor la premiul Hertei Müller este Nicolae Ceauşescu. Am văzut conferinţa de presă a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatură, nu de literatură. Parcă era Nelson Mandela. Poate că era mai nimerit premiul Nobel pentru Pace”.
Trec peste faptul că nu l-am văzut pe CTP bucurîndu-se de ceva (se numeşte cumva, în literatura de specialitate, chestia asta?), şi trec peste incapacitatea sa de a crede că poate fi cineva mai bun decît el (cu asta, literatura de specialitate este mai generoasă!). Păi dacă Ceauşescu este contributor al operei scrise de Herta Muller, atunci, hai să recunoaştem, Ceauşescu este coautorul scrierilor inginerului Cristian Tudor Popescu. Dacă nu era Ceauşescu, omul care a inuagurat Institutul Politehnic din Bucureşti, clădirea Rectoratului, CTP nu avea cum să fie inginer. Şi, din postura de inginer, nu se mai făcea ziarist la fosta Scînteia. Dacă nu era Ceauşescu să-l marginalizeze pe Iliescu, el nu devenea preşedinte, nu chema minerii, iar ziarul la care lucra CTP nu vedea “legionarii ieşiţi în uniforme pe străzi” în iunie 90. Şi deducţiile aberante ar putea continua. Nu le mai fac, pentru că ştiu că-s aberante. Sărman CTP nu ştie asta.
Nu credeam că foştii ziarişti tineri îmbătrînesc atît de repede şi atît de urît. Ura lui CTP cred că-i întunecă zilele. Sărmanul, am auzit că ar fi zis că lui n
