Înaintea meciului Serbia – România, programat sâmbătă de la ora 21.30, Belo dezvăluie pentru „Adevărul“ de ce a ales Iugoslavia. În 1988, Belodedici „dezerta”, după cum spuneau comuniştii. Ajuns la Belgrad, „Belo” s-a dus la Steaua Roşie. „Nu aveţi nevoie de un libero?”, le-a spus el. Cum e să ridici de două ori deasupra capului Cupa Campionilor?

Miodrag Belodedici : Eu gândesc simplu. Uşor-uşor, cu multă dăruire şi muncă ajungi să reuşeşti ce-ţi propui. Fiecare fotbalist vrea să cucerească trofee, este un lucru extraordinar să câştigi Liga Campionilor. O bucurie imensă, o cireaşă pe tort. Să câştigi campionate, să joci într-o astfel de competiţie îţi trebuie multă ambiţie. Totul se câştigă cu eforturi grele, iar dragostea de a juca fotbal nu se stinge niciodată. Poate doar la final de carieră, nu mai simţi aceeaşi pasiune.

Citiţi şi:

Alexandru Iacob e „noul Belodedici“ din GhenceaBelodedici: "Eu aş miza pe Rada şi Ghionea în apărarea Stelei"

Dacă te uiţi în trecut, ai câştigat mulţi bani, sau puţini?

Erau bani frumoşi şi-atunci, mii de lei, diurne, pentru timpurile alea era bine. Când am câştigat Cupa Campionilor cu Steaua, ne-a primit Ceauşescu, ne-a oferit o distincţie, şi ca primă ni s-a dat un ARO. Acum, lucrurile s-au schimbat, UEFA şi FIFA oferă milioane de euro. Nici nu vreau să mă gândesc cât câştigă un jucător care cucereşte un astfel de trofeu. De altfel, cred că nici clubul Steaua nu a văzut banii de la UEFA, nu se ştia nimic ce bani s-au încasat... pentru că era vorba de valută. Au intrat direct în vistieria statului.

Dacă ar trebui să-i mulţumeşti cuiva pentru întreaga ta carieră, cui ar trebui?

Omul care m-a lansat pe mine, primul meu antrenor, Olimp Mateescu. Eu jucam fotbal pe maidan, la mine în sat, la Socol. Mai aveam şi nişte campionate în