Arheologul a deshumat, până acum, 16 oameni împuşcaţi fără judecată de agenţii Securitate.
Gheorghe Petrov este subiect de scenariu în sine. Dacă un regizor ar dori să facă un film despre el, acesta ar începe şi s-ar sfârşi într-o pădure, pe o margine de şanţ, sau într-un vârf de munte, acolo unde clujeanul merge să caute morţi.
Oameni care au fost îngropaţi noaptea, după ce au fost împuşcaţi pe la spate de securişti, victime ale comunismului ce, după zeci de ani, sunt reînhumate şi îngropate creştineşte, în cimitirele satelor.
Arheologul s-a alăturat echipei Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) în vara lui 2006, când a fost chemat să participe la deshumarea lui Iuliu Maniu, ale cărui oseminte se bănuia că sunt îngropate la Cimintirul Săracilor de la Sighet. Nu l-a găsit, însă şi-a descoperit, atunci, o nouă pasiune, aceea de a dezgropa adevărul.
Arheologul a decis, astfel, să fie detaşat de la Muzeul de Istorie la IICCR, unde este mâna dreaptă a lui Marius Oprea, preşedintele institutului. A ajuns, astfel, să fie singurul român care face arheologie contemporană.
Dincolo de cadavre, Petrov descoperă poveştile de viaţă ale victimelor, fiecare unică în felul ei. „Niciun caz nu seamănă cu celălalt, însă toţi au un numitor comun – moartea. Când afli povestea fiecăruia, te îngrozeşti. Cea mai terifiantă poveste ce-mi vine în minte e cea de la Teregova, unde, după ce au fost împuşcaţi mai mulţi oameni din sat, doi dintre ei au fost răstigniţi de un nuc, în faţa primăriei, şi lăsaţi acolo o săptămână...”, povesteşte arheologul.
Gheorghe Petrov a fost, la rândul lui, anchetat de Securitate, pe când era student în anul II la Istorie. Cu o urmă de satisfacţie, îşi aminteşte cum a trimis trei scrisori anonime la televiziunea publică şi la comitetul central al partidului, p
