Arbitrează de 20 de ani şi e tobă de cunoştinţe sportive. Anul acesta a câştigat un concurs naţional pe astfel de teme. Cei care îl cunosc pe ploieşteanul Marcel Marin ştiu că este un împătimit al sportului care nu scapă nicio ocazie de a mai acumula ceva informaţii în plus. Dragostea pentru acest domeniu de activitate i-a fost insuflată de tatăl său, fostul jucător din epoca de aur a echipei de fotbal Petrolul Ploieşti, extrema stângă George Marin.
„Când eram mic, tata mă trimitea să cumpăr ziarul Sportul Popular, cum era atunci, şi am început să studiez. Apoi a fost boom-ul acela după Revoluţie, cu toate ziarele care au apărut... Îmi place foarte mult sportul şi în special fotbalul“, îşi aminteşte Marcel Marin.
În liceu am făcut şi handbal şi atletism, dar tot foptbalul l-a atras mai mult. A jucat ca junior la Petrolul Ploieşti şi la Prahova, iar ca seniori la Chimia Brazi. În anul 1992 a intrat în arbitraj, ca divizionar C. „La ora actuală sunt în lotul Ligii A, adică fosta divizie D. Am 2.000 de meciuri arbitrate, pe teren mare, pe teren redus, juniori, seniori, masculin şi feminin. Aş fi vrut să ajung cât mai sus, dar poate a fost şi neşansa, poate şi vina mea, atât am putut... Cât mai am de arbitrat mă duc cu pasiune în judeţul Prahova la meciurile la care sunt delegat“, mărturiseşte Marcel Marin.
Experienţa îşi spune cuvântul
După experienţa acumulată spune că pentru el viaţa de cavaler al fluierului e uşoară, mai greu fiind pentru cei tineri, care sunt pe băncile şcolii, de exemplu. „Jucătorii de pe la ţară nu prea ştiu regulamentul şi educaţia lasă de dorit, dar eu nu am avut probleme. Din fericire, nu am fost lovit niciodată, doar înjurat şi alergat. La unele echipe lasă de dorit şi vestiarele şi toamna şi iarna condiţiile sunt vitrege, dar te adaptezi“, explică arbitrul.
Pasiunea pentru sport i-a
