Participarea la festivaluri este cel mai eficace mod de a înţelege şi de a putea critica fenomentul muzical de masă " ca act artistic, social, de propagandă, de promovare a unor valori, atitudini, convenţii etc. Festivalurile au crescut în amploare şi au devenit barometre de testat nivelul cultural, necesităţile, aspiraţiile şi gustul publicului. Dar reuşesc organizatorii români să fie la înălţimea conceptului de festival? Şi care este ideea generatoare a proiectelor lor? Asaltul reclamelor Bestfest. În faţa uneia dintre scenele cu nume de telefonie mobilă sau de bere s-au strîns aproape 20.000 de spectatori. Tineri, mai puţin tineri şi din ce în ce mai puţin tineri, cu gusturi muzicale diferite " văd şi tricouri cu simboluri rock, şi bluziţe colorate şi ornate la modă, şi pantaloni largi de raper, şi îmbrăcăminte lejeră de in. E noapte deja. Uit de cutiuţele de carton purtătoare de reclame, uit de flyer-ele care mă îndeamnă să cumpăr şi să cumpăr, deasupra mea e doar luna, lîngă " prietenii într-ale muzicii, iar în jur " alţi oameni, mulţi pregătiţi cu ochii, urechile şi sufletul pentru întîlnirea cu legenda Santana. Trec în revistă celelalte zile de festival: de la ploaia ce i-a ameninţat pe The Killers, la zîmbetul soul al lui Ayo, la forţa Motorhead sau dezamăgirea numită Moby, ajung la surpriza provocată de combinaţia de hip-hop şi jazz a unei trupe neanunţate iniţial în line-up " US3, mă opresc la dezinvoltura Franz Ferdinand, îi ascult acum pe The Charlatans, aplauze, o scurtă pauză şi Santana intră în scenă. Punctul culminant al ediţiei de anul acesta. Santana este un maestru în arta de a construi un concert. Ştie că mulţi au venit să-l asculte pentru piesele din tinereţe ("Black Magic Woman", "Samba Pa Ti", "Oye como va"), dar şi mai mulţi fredonează "Mariiiia Mariiiaa…" Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la primul festival Woodstock. Au fost acolo,