Când am aflat că un fost angajat la stat încasează lunar o pensie de 228 de milioane de lei vechi, deşi i s-ar cuveni 45 de milioane, mi s-a urcat sângele în cap. Vă daţi seama în ce Bantustan am trăit timp de 20 de ani? Ce jaf s-a făcut pe banii noştri? Atenţie: acei bani nu pică din cer, ci se strâng din impozitele noastre. Sau îi luăm de la FMI, dar trebuie să-i dăm înapoi. Îi plătim noi, contribuabilii, nu cei 250.000 de privilegiaţi ai unor reglementări de tip medieval!
Acum, când descoperim câte legi esenţiale ne lipsesc, avem motive să tragem apa după această infectă clasă politică. În 20 de ani, niciun Parlament şi niciun Guvern n-au fost în stare să reglementeze situaţia pensiilor nesimţite! În 20 de ani, niciun şef de stat, niciun prim-ministru şi niciun preşedinte de partid n-au vrut – sau n-au putut – să ne scape de pensiile aberante!
Şi este doar una dintre mizele unei convieţuiri decente. Multe altele au avut aceeaşi soartă: legea salarizării unice, legea mediului de afaceri, legea educaţiei etc., plus Codurile din Justiţie.
Guvernul Boc a abordat frontal – uneori, chiar brutal - multe probleme nerezolvate timp de 20 de ani. Normal ar fi fost să nu se ajungă la asumarea răspunderii Guvernului, dar pentru asta trebuia să funcţioneze Parlamentul! Or, marii noştri legiuitori au tăiat frunză la câini. De ce nu ne-au livrat ei, până acum, legile vitale unei democraţii sănătoase? Aaa, e vorba şi de pensiile parlamentarilor...
Mi-e indiferent dacă Guvernul Boc pică sau nu. Dar nu mi-e indiferentă deloc soarta legii pensiilor! Dacă Parlamentul se pretinde o instituţie responsabilă, trebuie să dea un destin raţional acestei legi. Să demonstreze că face la fel de mult sau chiar mai mult, în acest sens, decât Guvernul Boc. Deocamdată însă, iniţiativele de tip „sanitarul pădurii” sunt la Palatul Victoria. Parl
