Steaua şi Dinamo sunt ca doi premianţi din clasele primare care au rămas corijenţi câţiva ani mai târziu. Nu mai au notele bune de altădată, nu mai merg la olimpiade şi s-au asociat cu persoane dubioase precum Gigi Becali şi Cristi Borcea. Fotbalul românesc e corijent pentru că în el s-au amestecat personaje care nu au nicio treabă cu fenomenul şi care se pretind mari conducători.

Fostele glorii sunt lăsate deoparte pentru a fi promovate persoane insipide, dar descurcăreţe în tranziţie. Fără a pune la socoteală patronii, enumerăm conducătorii: la Steaua e un fost tuşier mediocru, Argăseală. Dinamo are o serie de conducători-patroni gen Borcea şi Turcu, Rapid pare excepţia, fiindcă mizează pe un fost jucător Nae Manea, cu peste 200 de meciuri pentru giuleşteni, CFR Cluj insistă cu un fost medic veterinar, Iuliu Mureşan, Unirea Urizceni merge pe un inginer premiant Mihai Stoica, jucător de mare calibru la divizionara D Voinţa Şiviţa, în timp ce la Timişoara conduce finul lui Mitică Dragomir şi discipolul lui Jean Pădureanu – părintele Cooperativei – Gheorghe Chivorchian.

Unde sunt Hagi şi Gică Popescu, fostul preşedinte al FRF Mircea Pascu, cu relaţii la FIFA şi UEFA înainte să apară Mircea Sandu? Aţi mai auzit de Puiu Iordănescu, de Dumitru Dumitriu... De Ion Crăciunescu sau Aron Huzu? În locul celor doi apare anonimul Vasile Avram. Când vom aduce persoane cu imagine la cârma echipelor, abia atunci să avem pretenţia că putem trece clasa.