Sa ne traiti Domnule Profesor In 1995, la Liceul Emil Racovita din Iasi venea un profesor tanar, nonconformist, cu blugi, ochelari fumurii cu lentile in forma de lacrima, camasi sau tricouri strident colorate. Avea mustata stufoasa si mirosea a tigari chinezesti pe care le avea permanent la indemana. Pe atunci, Racovita era un liceu de cartier, cu o disciplina de fier care nu atragea odraslele potentatilor vremii. Seryl Talpalaru, privit cu admiratie de elevi, era primit cu reticenta de mai toate cadrele didactice. Tanarul profesor de fizica s-a impus insa foarte repede prin profesionalism si tact pedagogic. A devenit liderul de necontestat al unei echipe didactice din care imi face placere sa amintesc pe Felicia Muraru, Florin Anton, Floarea Vlahovici, Rodica Gavrilescu, Valeriu Vasilache, Minel Marcu, care a reusit intr-un timp foarte scurt sa transforme Liceul Racovita intr-un colegiu de elita al Iasului si al Romaniei.

Eram trei-patru pasionati de fotbal in clasa. Ii tineam loc la stadion profesorului Talpalaru la tribuna A, inspre tabela de marcaj. Vedeam meciul impreuna, dupa care ne ducea pe toti cu masina acasa, in zona Podu Ros. A doua zi, de la prima ora, rezolvam la tabla probleme de fizica si nu de putine ori primeam noi, microbistii, note de 2, 3, si 4. In ultimul an de liceu, intr-o marti, in loc de lucrare la fizica, am vizionat un episod din Stan si Bran in reluare pentru ca Sanda Terek, actualmente reputat medic la Spitalul de Recuperare, avusese sambata seara, cand se difuzase filmul, intalnire cu prietenul ei! A doua zi a venit lucrarea, dar dintr-un volum de materie de doua ori mai mare.

Am facut practica pedagogica la Racovita, cu Talpalaru, cu omul care mi-a marcat nu numai mie, ci la mii de elevi intreaga viata. Nu i-am spus niciodata pe nume, desi in timp m-a onorat cu prietenia sa, nu i-am spus nici director, nici inspecto