- Cultural - nr. 394 / 8 Octombrie, 2009 Incepem aceste randuri autobiografice cu marturisirea dascalului Teodor Morariu, al patrulea copil din cei sapte ai lui Iosif si Maria din Viisoara, judetul Mures, fosta Hundorf. "Dupa terminarea claselor primare, la indemnul invatatorilor mei, parintii m-au dat la Liceul Teoretic "Timotei Cipariu" din Dumbraveni, judetul Sibiu, cel mai apropiat oras de comuna noastra. Transformandu-se, in 1941, in Liceu Agricol, am continuat scoala la Medias si Tarnaveni, unde am devenit absolvent in cursul anului 1951. Doream sa devin medic veterinar. Toata vara m-am pregatit la un unchi din Bucuresti (acasa nu aveam nici macar lumina electrica), in august am sustinut examenul de admitere. In octombrie m-am prezentat la facultate pentru a-mi indeplini visul. Toate bune si frumoase, insa soarta a vrut sa fie altfel. Au aparut unele probleme de sanatate (locomotorii). O vreme, nu leam dat importanta cuvenita si iata-ma internat la Spitalul Floreasca din Bucuresti. Medicii miau spus ca va fi un tratament de lunga durata, asa ca am fost nevoit sami intrerup studiile universitare. Aceasta situatie m-a marcat fizic si psihic pentru tot restul vietii. A urmat o perioada de convalescenta, pana in toamna anului 1954, cand am intrat in invatamant ca profesor suplinitor, in comuna Senereus, judetul Mures. Pe parcurs miam dat seama ca imi placea aceasta munca. Incurajat de colegi, de inspectorii care mau asistat la clasa, mam inscris la Institutul Pedagogic de 2 ani din Cluj, cursuri fara frecventa, pe care lam terminat cu bine in 1960. Un an mai tarziu, 1961, la Brasov, am sustinut examenul de definitivat, si ...". Intorcandu-ne putin in timp, trebuie sa precizam ca in toamna anului 1958, la propunerea Sectiei de Invatamant a fostului raion Sighisoara, Teodor Morariu a fost transferat in satul natal Viisoara, unde sa nascut in ziua de 20 martie 1931