Jonathan Burrows este unul dintre cei mai importanţi coregrafi britanici ai momentului. În cadrul eXplore dance festival, Jonathan Burrows este invitat cu o trilogie – Both Sitting Duet, The Quiet Dance, Speaking Dance –, rezultat al colaborării sale cu muzicianul Matteo Fargion. Jonathan Burrows a ales să creeze cu preponderenţă în mediul coregrafic din Bruxelles, unde există o mare deschidere pentru formele coregrafice experimentale, dar creaţia sa este cunoscută în întreaga lume. Jonathan Burrows ne vorbeşte despre personalităţile care i-au marcat traseul artistic, despre colaborarea cu Matteo Fargion, despre esenţa artei coregrafice şi nu numai. Cum v-aţi început cariera? Cum aţi ştiut că trebuie să urmaţi acest drum? La începuturile carierei mele, am fost dansator în Londra, la Royal Ballet, dar, în acelaşi timp, lucram cu o coregrafă extrem de respectată în mediul artistic britanic: Rosemary Butcher, care făcea co-regrafie de tip experimental. Pe vremea cînd eram student la şcoala de balet, am lucrat ca voluntar într-un teatru numit Riverside Studios, unde am putut să-i văd dansînd pe cei care sînt pionierii fenomenului Judson Church: Steve Paxton, Lisa Nelson, Trisha Brown, Lucinda Childs, Douglas Dunn, David Gordon şi mulţi alţii. Ei sînt cei care au exercitat cea mai mare influenţă asupra mea. Şi pe cît de mult îmi plăcea să dansez în costumul de balet, pe atît de mare a fost revelaţia de a-i vedea pe aceşti artişti intrînd pe scenă cu propriile lor haine, costumaţi cu propriile lor corpuri… Mărturisesc că au trecut mulţi ani pînă cînd am ajuns să lucrez aşa cum îmi doream, iar în cele din urmă a trebuit să părăsesc lumea baletului clasic pentru a-mi găsi realmente propriul drum. Şi asta nu pentru că nu îmi plăcea baletul, dimpotrivă… Dar ştiam că am nevoie de cu totul altceva. I-aţi menţionat deja pe dansatorii importanţi de la Judson Church… A mai e