În librărie, privirea îmi întârzie asupra unei cărţi recent apărute: „Evanghelia după Satana”, de Patrick Graham (Editura Nemira).
Volum cartonat, copertă neagră, dimensiuni respectabile. Mă dumiresc repede că domnul Graham n-a scris o carte de cateheză, mai ales că editorul a plasat sub titlu cuvântul „thriller”.
Ce înseamnă asta, ştim de la „Codul lui Da Vinci” încoace: conspiraţii, călugări malefici, Vatican, muşamalizări, crime, simboluri ciudate şi ipoteze implauzibile. Adică o reţetă care a fost deja transformată în fran ciză, cum bine observă Raluca Alexe pe bookblog.ro.
Însă Jérôme Begle de la „Paris Match”, om care a citit nu nesaţ romanul lui Patrick Graham, supralicitează cu aplomb: „Această Evanghelie va deveni Biblia literaturii de tip thriller”. Cu această afirmaţie intrăm avântat în sfera marketingului religios, a promovării cu accente mistic-teologale, a reclamei care exaltă meritele beletristicii mesianice.
Oare nu e cam mult? Să vedem. Să cercetăm mai bine. Reiau plimbarea prin dreptul rafturilor, de data asta atent la titlurile care conţin cuvintele „biblie” sau „evanghelie”. Şi chiar înainte să-l descopăr pe primul, îmi amintesc cum l-am ajutat să debuteze pe Nicolae Strâmbeanu cu „Evanghelia după Araña”, un roman picaresc la care autorul a trudit ani buni.
Nu apuc să-mi duc gândul la capăt şi ochii mi se opresc asupra „Evangheliei după Jimmy”, de Didier van Cauwelaert, apărută tot la editura unde cu onoare lucrez. A nu se crede însă că exploatarea cuvântului „evanghelie” e monopol Humanitas. Nici vorbă. Mai fac doi paşi şi dau peste „Evanghelia după maghizi”, de Sergiu Vâlcu, apărută la Tritonic. Ceva mai încolo, pe un alt raft, luceşte discret o carte cu un titlu oximoronic: „Evanghelia vagabonzilor”, de Brennan Man ning (Editura Kerigma).
Privirea se rodează, recolta
