Destinatari: studenţii de la Masteratul de editare
Dragi masteranzi,
Să vă semnalez de la bun început un "reper bibliografic" nou: Camilien Roy, Arta de a respinge un roman, trad. de Nicolae Baltă, Bucureşti, Humanitas, 2009. Mai există un text plin de umor şi extrem de actual al lui Umberto Eco despre referatele de acceptare şi de respingere a unei cărţi, într-o editură: Cu regret vă informăm - rapoarte de lectură către editor. Aici, cărţi precum Odiseea, În căutarea timpului pierdut, Critica raţiunii practice sau Procesul sunt respinse de către cei care fac raportul de editare sau, dacă sunt acceptate, se propun intervenţii editoriale drastice, pentru a le face vandabile. M-am întrebat ce-ar zice azi un asemenea cititor de manuscrise, un referent editorial, dacă ar primi în plic o piesă intitulată Romeo şi Julietta la Mizil.
Subiectul piesei nu e rău: Mizilul are, ca orice urbe activă, două partide importante, unul aflat la putere, altul în opoziţie. Primarul, aşadar omul partidului de la putere, este vecin cu un bărbat dintr-o veche familie boierească, scăpătată acum, membru în partidul din opoziţie. Primarul este activ în gruparea politică aflată la stânga pe "eşichierul politic", iar vecinul lui se proclamă conservator, apărător al tradiţiei. Primarul are o fată, Veta, iar vecinul un băiat, Mişu. Fireşte, în timp ce părinţii se urăsc de moarte, copiii lor se iubesc pe viaţă şi vor să se căsătorească. Iată conflictul shakespearian în Mizilul caragialesc! Copiii se văd pe ascuns şi, la un moment dat, inevitabil, părinţii - în fapt taţii, mame nu există - află de dragostea lor care încalcă principiile politice ale strămoşilor. Prin rugăminţi şi ameninţări, fiecare dintre juni îşi convinge tatăl să cedeze. Conu Naie, tatăl lui Mişu, acceptă primul, dar îşi dă seama că piedica va fi însăşi poziţia lui politi
