Un producător de mere din Mehedinţi priveşte cum munca lui de-o vară întreagă se duce pe apa sâmbetei. Omul s-a zbătut să scoată producţie serioasă de mere, iar acum nu are cui să le vândă. Şi dacă ar fi singurul, ar mai fi ceva. Însă, ca el, sunt mulţi alţii.

Virgil Melente e horticultor de 20 de ani. Bărbatul a fost angajat de un întreprinzător privat să îngrijească o plantaţie de 50 de hectare de meri, în satul Lumnic. A făcut-o cum a ştiut mai bine, numai că, în această toamnă, şi-a dat seama că nu mai este nimeni interesat de producţia de mere pe care a obţinut-o. Chiar şi sătenii- pe care-i plăteşte cu ziua să îi culeagă fructele- sunt mâhniti de faptul că munca lor e aproape zadarnică. Nu ştiu dacă să dea vina pe criză ori pe faptul că românii mănâncă mere din import. “Nu-i păcat, domne`?! Că au muncit oamenii ăştia atăta. Asta e. Dacă piaţa noastră nu cere. E mai uşor să aducă de dincolo. La noi, rămân pe camp, putrezesc”, ne-a spus Sevastian Şeitan, un alt localnic din Lumnic.

Intermediarii strică preţul

Din cauza intermediarilor, marfa nu poate fi vândută nici măcar în pieţe. Aici, criteriul după care se aprovizionează în general pieţarii, atunci când vine vorba de fructe, este frumuseţea. Aşa că, pieţele sunt pline cu fructe aduse de peste graniţe. “În afară de ceea ce am pierdut, mai avem circa 200 de tone de mere. Am încercat să vindem şi la piaţă, dar sunt intermediarii care vor cu 20 bani pe kilogram, iar noi am încercat cu 50 de bani şi nu ne ia nimeni marfa”, ne-a declarat Virgil Melente.

Merele din import se vând mai bine

Chiar dacă pe piaţa severineană, merele autohtone sunt mai ieftine (preţul pe kilogram nedepăşind 2 lei), aceleaşi fructe, aduse din import, se vând mult mai bine, cu până la 4,5 lei. “Am ajuns să le dau aproape degeaba. Mai jos de 1 leu nu pot să cobor, pentru că am şi eu de plătit taxe, plus transport