De cînd vedea cum se întorceau bărbaţii de pe front, care se mai întorceau, Virginia începuse să se bucure că Fănică al ei nu era întreg. Nu se mai simţea nici chiar atît de păcălită că înainte de căsătorie el nu-i spusese că n-avea un rinichi. Ce să mai zică femeile de le veneau acasă bărbaţii care fără un braţ, care fără un picior şi se luaseră cu ei întregi? Sau văduvele care duminica la biserică se uitau strîmb la ea: credeau că Fănică dăduse şperţuri să nu fie mobilizat şi se aranjase. Cînd la o întrunire a doamnelor din oraş Virginia povestise ceea ce-i spusese el, că nu fusese mobilizat fiindcă i se scosese un rinichi, singura care a crezut-o a fost Musica. Şefuleasa gării ştia de la Tudorică al ei că Fănică avea o adîncitură la rărunchi, de cînd fuseseră amîndoi la Constanţa la baia de abur, iar şeful gării îl întrebase ce păţise acolo. Ce să păţească? O operaţie la rinichi cînd era copil. Un doctor militar neamţ îi făcuse ce i-o fi făcut că-l scăpase cu viaţă. În loc să-l întrebe ce-i făcuse neamţul, şeful gării a vrut să afle dacă Fănică mai ştia ceva despre el. Nimic, nu-i ştia nici numele darmite ce se întîmplase cu el.

Chiar dacă doamnele nu-i dădeau crezare, zvonul că Fănică n-avea un rinichi s-a răspîndit în oraş, deşi se ştia că el, ca şi şeful gării. fusese mobilizat pe loc din raţiuni strategice. Una dintre fetele din deal, mirată că era atît de bun la pat, în ciuda a ceea ce se spunea despre el, l-a întrebat, în timp ce era deasupra ei, cum de se descurca atît de bine cu un singur rinichi. Cîrciumarul s-a indispus brusc la auzul acestei întrebări şi doar din avîntul bărbăţiei sale puse la treabă a dus la bun sfîrşit ceea ce începuse. S-a întors acasă mai devreme, fără să mai treacă pe la restaurant să bea un pahar şi să vadă cum merge treaba. Virginia era, cum se aştepta, la restaurant, în locul lui. S-a dezbrăcat în silă