Autoritățile par să-și recunoască incapacitatea de a face față crizei economice. De acum încolo, speranțele pentru intervenționism au murit, iar mediul de afaceri trebuie să se descurce singur. Ținând cont de performanța guvernamentală, poate nici nu-i așa rău.
Dacă mai era vreo urmă de iluzie că de la actuala clasă politică se poate aștepta vreun demers concret care să vină în sprijinul economiei românești, acesta s‑a risipit acum, odată cu noua criză. De data aceasta una politică. Și uite așa, România trece dintr‑o criză în alta, când politică, când economică, cu dezinvoltura unei bărcuțe rătăcite pe valurile mării. Singura deosebire este că cel puțin o parte a acestor valuri este autogenerată de elicea defectă a bărcii care bate apa strâmb, cu zgomot și fără să propulseze barca pe calea cea bună. Din și așa puținele proiecte angajate în cursul acestui an de o coaliție formată dintr‑o majoritate de 70%, prea puține au fost duse cât de cât la capăt. Le putem număra pe degete, pentru că listele lungi întinse de guvern nu prea au nici o legătură cu realitatea. Rămânem, atunci, cu creșterea plății anticipate la fondurile europene, care oricum merg cu încetinitorul; cu creșterea limitelor de garanții pentru IMM, care și așa sunt epuizate; cu programul Prima Casă, care nu ajută cu nimic economia; cu neimpozitarea profitului reinvestit, care intră în vigoare când nimeni nu mai are profit; cu un program „Rabla“, care mai mult nu a mers, și cu un program de reabilitare termică ridicol.
Nici măcar acolo unde avem ceva decizii nu avem măsuri care să se dovedească eficiente până la capăt.
Reforma sectorului public, comasarea agențiilor, disponibilizările parțiale și legea unică a salarizării ar fi putut fi succese, dar sunt din nou jumătăți de măsură. Sunt contestate enorm, chiar dacă vorbim de jumătăți de măsură. Nu fac decât pași mici pentru elimina
