E greu sa raspunzi, bazandu-te pe argumente, nu pe senzatii, la intrebarea: politicienii isi cara nesimtiri, violuri, broaste si amenintari cu corectia corporala deoarece se bizuie pe simpatia iscata in electorat, considerat, ab initio, mitocan, sau isi dezvaluie, fara sa se mai ascunda, adevarata natura? Sau si una, si cealalta?
Raspunsul n-are nici o relevanta. Tot ce reusesc oamenii astia este sa valideze impresia romanilor ca exista doar un rezultat afirmativ al interogatiei. Iar de considera ca a fi popular este echivalentul lui a fi pe-o seama cu poporul, iar poporul naduseste la limba injurandu-se peste gard, ei bine, nu. Chiar si un absolvent de trei clase angajat la oi stie ca din momentul in care coboara in oras, e de bun simt sa manifesti o minima cenzura.
Daca ar fi altfel, am desfiinta WC-urile publice si am planta niste tufe in centru, sau ne-am cumpara pistoale si ne-am convinge reciproc ca in momentul cand nu mai ai argumente din capul tau, ai unul pe teava.
Pumnul, fie ca se manifesta prin limbaj, sau vine scurt, pur si simplu, devine modus vivendi doar daca esti prea obosit sau mai treci prin filtru, ai ceva la cap, sau nu te mai intereseaza, deoarece ti-a spus tipul din oglinda ca esti vesnic.
Suntem in a treia situatie. Batalia pentru Cotroceni este atat de crancena, ringul atat de stramt si atat de alunecos incat orice pas gresit este o eschiva, din slabiciune.
Eu nu stiu de ce nu se prinde nimeni, dintre cei care construiesc strategii anti-Basescu, si sunt convinsi ca sunt stralucitoare, ca daca presedintele reuseste mereu sa fie cu un pas inainte inseamna ca undeva exista o eroare.
Un sociolog ia toate sondajele facute intr-un mandat, pune valorile in legatura cu evenimentele si realitatea economica si reuseste sa anticipeze comportamentul actorilor politici in functie de cateva
