Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a primit ieri Premiul Nobel pentru Pace. Reacţiile nu s-au lăsat prea mult aşteptate, însuşi şeful administraţiei americane arătându-se surprins de decizia Comitetului Nobel.
Din 205 candidaturi, Comitetul Nobel l-a ales pe Obama, instalat la putere de nici zece luni. Să fie aceasta expresia gratitudinii europene că Statele Unite au scăpat de un preşedinte belicos - George W. Bush - care a aruncat ţara în haos din cauza politicilor sale neechilibrate? Să fie un semn al consimţământului pe continentul european al alegerii primului preşedinte de culoare în fotoliul din Biroul Oval? Să fie reacţia discursurilor susţinute de Obama în lumea arabă referitoare la armele nucleare sau la tratativele de pace necesare între israelieni şi palestinieni?
MERITE DEOSEBITE
Comunitatea internaţională a primit cu surprindere atât vestea, cât şi motivaţia Comitetului Nobel: s-a acordat acest premiu pentru "eforturile extraordinare de consolidare a diplomaţiei internaţionale şi a cooperării între popoare". De o sută de ani, această recompensă este atribuită persoanelor "care şi-au dedicat cea mai mare sau cea mai bună parte a activităţii realizării fraternităţii între popoare, reducerii armatelor, menţinerii şi promovării păcii".
În alocuţiunea susţinută la Forumul Nobel de la Oslo, preşedintele Comitetului Norvegian Nobel, Thorbjoern Jagland, a subliniat importanţa viziunii şi a eforturilor lui Obama în vederea unei lumi fără arme nucleare, o lume în care diplomaţia americană este fondată pe baza valorilor şi atitudinilor împărtăşite de majoritatea populaţiei lumii. Foarte rar s-a întâmplat, a adăugat Jagland, citat de Radio România Actualităţi, ca o persoană să capteze atenţia întregii lumi în aceeaşi măsură ca Obama şi să ofere oamenilor speranţa pentru un viitor mai bun.
Preşedintele
