Un popor scufundat sunt astazi vikingii: scufundat in seriosii, elegantii, manieratii scandinavi. Mie unuia mi s-a parut ca-i intrezaresc adesea in blond-roscatii suedezi pe care i-am intalnit recent la Stockholm si apoi la Goteborg, pe perioada celui mai mare targ de carte din nordul Europei, Bok & Bibliotek.

Aici, la Targul de la Goteborg, i-am cunoscut si pe Carmen-Francesca Banciu, o minunata prozatoare romana stabilita in Germania, si pe Gyorgy Dragoman, scriitor nascut in Romania, stabilit in Ungaria, tradus si pretuit in Suedia, ca si in alte parti ale Europei.

Dragoman, care are vreo 35 de ani, a trait in Romania pana in 1988, apoi a plecat impreuna cu familia in tara vecina, unde si-a scris si cartile (Polirom i-a publicat in limba romana romanul "Regele alb").

Dar nu biografii vreau sa va dezvalui aici, ci faptul ca, la Bok & Bibliotek, cei doi au sustinut o foarte incitanta discutie despre propriile experiente traite in Romania comunista si despre motivele care i-au determinat sa emigreze. Motive care nu erau foarte diferite de ale noastre, daca am fi avut si noi determinarea & norocul sa plecam.

Dar parca mai mult decat de motivele pentru care cei doi si numerosi altii au parasit Romania celor mai intunecati ani ai fostului regim, am fost izbit de setea suedezilor prezenti la dialogul dintre Banciu si Dragoman de a se scufunda cu voluptate in povestile despre era Ceausescu, pe care, din lipsa de repere istorice, o asociau cu vremea lui Dracula.

E cumva de inteles: nimeni nu vrea neaparat adevarul istoric, care este greu si de asimilat, si de pus in relatie cu alte adevaruri istorice. Toata lumea vrea in schimb o poveste, un thriller din care sa rezulte ca recent, foarte recent, tragerea in teapa politica s-a practicat la fel de spectaculos ca in urma cu cinci sute cincizeci de ani, pe cand domn in Valahia era Vlad Dracu