Metal alcalin pământos, magneziul (Mg) continuă să rămână unul din mineralele cele mai studiate, aşa cum o dovedesc numeroasele studii şi reuniuni ştiinţifice dedicate lui. Cel mai recent eveniment de acest gen a fost a XII-a ediţie a Simpozionului Internaţional de Magneziu, desfăşurată la Iaşi, între 22 şi 25 septembrie a.c. (...)

Au participat specialişti din cca douăzeci de ţări, medici, farmacişti, biochimişti, biofizicieni, bioingineri, majoritatea implicaţi în cercetare, dar şi în practica clinică şi în învăţământ. Această diversitate a impus organizarea, pe lângă şedinţele plenare, a unor sesiuni paralele de prezentări orale şi postere.

Punctul de plecare al expunerilor şi studiilor a fost aportul inadecvat de Mg în alimentaţia populaţiei generale, aşa cum reiese din studiile epidemiologice desfăşurate în ultimul deceniu. Acest lucru poate fi explicat prin fertilizatorii folosiţi în agricultura intensivă, dar şi prin suplimentele de calciu introduse în alimente sau consumate ca atare. În afară de aportul alimentar insuficient, deficitul de Mg poate fi considerat epidemic şi ca urmare a îmbătrânirii populaţiei (reducerea absorbţiei, creşterea excreţiei urinare, mai ales când se asociază diabetul zaharat, diverse tratamente etc.). Rolul deficitului de magneziu în fiziopatologia bolilor cardiovasculare este, poate, cel mai bine investigat, studiile privind rolul proteinelor de transport al Mg în menţinerea homeostaziei acestuia la nivelul celulelor endoteliale macro- şi microvasculare, importanţa asocierii medicamentelor antiagregante în tratamentul stenozei aortice degenerative ş.a. venind cu date noi sau consolidând concluzii anterioare. În mod aparte, a fost prezentată posibila relaţie dintre deficitul de Mg şi o asociere de factori de risc dependentă, într-o oarecare măsură, tot de alimentaţie, şi anume sindromul metabolic. Veriga de legă