Astăzi vă prezentăm ultima parte a fotoreportajului "Toiag de lumină" scris de Harris Wallmen, redactorul - șef al revistei Photo Magazine.
CITEȘTE ȘI
SPECIAL/Toiag de lumină (partea a III-a)
Armă, sprijin, simbol
Toiagul e pentru ciobani un instrument indispensabil. E protecţie împotriva demonilor şi a spiritelor rele, e rugăciune. E sprijin la mers, la urcat munţii şi la coborât în văi. E unealtă pentru mânatul oilor. E o armă redutabilă împotriva urşilor şi a lupilor, o armă împotriva oricui ar încerca să atenteze la turma, proprietatea sau familia lui. Spre surprinderea mea, la întoarcerea profesorului Sanislav, când discutăm despre valenţele de armă ale ciobanului, acesta îl ridică de jos şi execută în aer câteva mişcări incredibile, blocaje şi atacuri pe care le recunosc din artele marţiale, din bo jutsu. „Numai proştii iau parul de un capăt şi încearcă să lovească cu celălalt capăt”, ne explică baciul. Încă o dată sunt uimit.
Deşi nu poate explica academic semnificaţia desenelor de pe bâtă, baciul Niculaie e un purtător viu al unei moşteniri şi simbolistici pe care strămoşii lui au purtat-o şi au transmis-o prin portul popular şi uneltele pe care le foloseşte în fiecare zi. Simbolurile au nu doar valoare decorativă, ci în primul rând valoarea de a proteja pe cel care le poartă, pe cel care se înconjoară de ele. Ţăranul, ciobanul continuă să îşi împodobească ceramica, casa şi toiagul nu pentru divertisment, ci pentru a ţine la distanţă spiritele rele şi pentru a invoca divinitatea. Toiagul devine astfel un obiect sacru, capătă viaţă şi funcţie cosmică, pe lângă funcţiile practice incontestabile.
Asistând la naşterea acestui obiect din mâinile curate ale baciului Niculaie, am avut sentimentul că asist la naşterea lumii. Baciul a luat un corp deja binecuvântat, l-a îndreptat şi l-a sfinţit cu
