Acum 65 de ani, mai precis în 3 octombrie 1944, un mare poet, un strălucit gânditor, un intelectual de o rară calitate umană, purtând numele de Benjamin Fondane, B. Fundoianu, B. Wechsler, era ucis la Auschwitz, "îmbogăţind, cum scria Virgil Teodorescu într-un poem omagial, cenuşa cuptoarelor naziste cu un pumn de pulbere rătăcitoare". Este încă un moment în care nu putem să nu evocăm şi să nu încercăm să retrăim imaginativ oroarea, atrocitatea, nedreptatea cumplită. Un destin ca al lui Fundoianu ne sfidează şi ne somează.

Centrul de studii interdisciplinare "Tudor Vianu" al Facultăţii de Litere din Bucureşti organizează în această săptămână un simpozion în memoria sa, un colocviu internaţional dedicat operei sale a avut deja loc în luna septembrie la Universitatea din Târgu Mureş, revista "Euresis" i-a dedicat un număr special cu o largă şi importantă participare internaţională, revista "Vatra" pregăteşte, la rândul ei, un număr omagial. "Le Mémorial de la Shoah" din Paris va inaugura pe 12 octombrie o mare expoziţie consacrată vieţii şi operei lui B. Fondane, inclusiv perioadei şi creaţiei româneşti. Dezbateri având în centru figura sa vor avea loc la Paris din octombrie până în ianuarie.

A vorbi despre Fundoianu-Fondane, a reflecta asupra textelor sale, a ţine colocvii, mese rotunde sau a compune numere speciale de reviste dedicate lui reprezintă operaţii care nu au nevoie de pretextul unei comemorări. Fundoianu-Fondane este un autor ce se impune conştiinţei şi memoriei oricui i-a citit doar câteva poeme (româneşti sau franţuzeşti) ori câteva eseuri (româneşti sau franţuzeşti). El este un gânditor şi un poet care are încă multe să ne spună. Apelăm la el şi el apelează la noi, ne interpelează. Avem nevoie de el şi el are nevoie de noi în aceste timpuri în care ideologiile, ce păreau că se decolorează, se recolorează aproape religios,