Aşa arată Charlestown, mica aşezare din Georgia, unde un straniu cortegiu coboară din tren: un soldat muribund, desfigurat în Franţa, o văduvă şi un individ care, asemeni cetăţenilor care jucau un fel de petanque transmutată în sudul american, nu părea să aibă identitate. Doi dintre ei nu vor mai părăsi orăşelul, iar femeia, Margaret Powers, se va evapora asemeni vântului iscat din senin şi destrămat din senin. Situaţia este cât se poate de teatrală: un grup de personaje captive într-un spaţiu închis, unde vor fi obligate, sub presiunea evenimentelor şi a curiozităţii localnicilor, să aducă la suprafaţă misterul existenţei lor anterioare, provoacă o veritabilă furtună în localitatea în care mai degrabă se supravieţuia decât se trăia.
Ca într-un western, Donald Mahon, soldatul muribund, Jim Gilligan, soldatul lăsat la vatră, şi Margaret Powers, văduva plină de compasiune, se ivesc din necunoscut pentru a tulbura liniştea patriarhală a unei aşezări unde dramele erau aplatizate de presiunea protestantismului evanghelic. Constituirea acestui grup - descrisă pe larg în primul capitol al cărţii - nu e cu adevărat convingătoare. Ea aminteşte prea mult de soluţiile tip deus ex machina din teatrul bulevardier. Elementul deconcertant nu e întâlnirea personajelor în tren, ci instantaneea lor decizie de a deveni păzitorii şi martorii suferinţei soldatului rănit, închis în tăcerea propriei tragedii. Prea mult creştinism pentru doar câteva pagini de carte! E evident, însă, că Faulkner a încercat în felul acesta să lărgească şi să adâncească baza filozofic-literară a demersului său. El a vrut să rezolve, dintr-o dată, şi drama soldaţilor întorşi din război, şi să descrie tensiunea în care trăia comunitatea, şi să dea credibilitate unui tip uman în care se amestecă gnerozitatea, nebunia, lăcomia, dorinţa sexuală şi egoismul.
Tema de fundal a cărţii o c
