Cristi, cum îi spun prietenii, a adus apa pentru multe familii din judeţ. A descoperit pietre, scoici şi lemne despre care crede că sunt de pe vremea potopului lui Noe. Cristi şi-a dorit la început să devină poliţist. Nu a trecut examenul, iar eşecul l-a dus pe un alt drum, acela al şoferiei. Ani de zile a lucrat pe maşini mari ca şofer. Obişnuit cu drumurile lungi, obişnuit să vină acasă o dată pe săptămână, Cristi s-a apucat de negustorie. „M-am gândit să fac negustorie aşa că mi-am făcut autorizaţie. Mi-am cumpărat prima mea maşină, un Aro alb şi am început să vând varză, roşii, castraveţi, sare, var, porumb, pepeni, grâu”, povesteşte Cristi.

Într-o zi s-a hotărât să-şi facă un puţ în curte pentru că nu mai suporta certurile cu vecinul care îi refuza accesul la apă. „Vecinul meu nu mă lăsa să iau apă de la el aşa că am fost nevoit să-mi fac şi eu unul. Aveam 28 de ani şi nu ştiam cum se face aşa că am chemat pe cineva să-mi facă o pompă manuală. Persoana respectivă nu a găsit apă. Am continuat căutările de unul singur, sfătuit de cei care ştiau cum se procedează şi până la urmă am reuşit. Din acel moment am început să fac puţuri prin sat”, spune dâmboviţeanul.

În 2004 dorinţa de a oferi familie un trai mai bun l-a făcut să ia decizia de a pleca din ţară. A ajuns în Anglia unde a muncit timp de aproape trei ani.

„Am muncit în străinătate doi ani şi opt luni dar dorul de familie m-a făcut să mă întorc acasă. Nu mai suportam să stau departe de fetele mele”, mărturiseşte Cristi.

Când s-a întors în ţară a început să lucreze din nou pentru lumea din zonă oferind izvoarele mult aşteptate.

În şapte ani a săpat peste 300 de puţuri în tot judeţul şi chiar în capitală. Toată munca o face cu puterea mâinilor ajutat de un hârleţ, două găleţi, un sfredel.

A găsit „Ciudăţenii din adâncuri”

Cele mai gr