Unul dintre cei mai longevivi şefi de bancă centrală a câştigat un nou mandat. Considerat un bun specialist, Mugur Isărescu nu va avea un trai uşor în următorii cinci ani. Sursa: Octavian Cocoloș

Inventarul controverselor din jurul lui Mugur Isărescu scoate la iveală activitatea din perioada comunistă a acestuia de la Institutul de Economie Mondială, afacerile tatălui său octogenar cu un milionar german şi businessurile nepotului său, Cristian Croitoru, derulate în SUA.

Misterul din timpul comunismului

Din 1971, când a absolvit Academia de Studii Economice, şi până în 1990, Mugur Isărescu a lucrat la Institutul de Economie Mondială (IEM).

În 2005, revista „Bilanţ” publica un articol în care IEM era prezentat ca „o instituţie de acoperire pentru fostul serviciu de informaţi externe din cadrul Securităţii (CIE/DIE), care a avut regim de unitate militară”.

Potrivit aceleiaşi surse, Isărescu, împreună cu Eugen Dijmărescu şi Napoleon Pop, ar fi făcut parte din grupul special de propagandişti ai Comitetului Central al PCR, care se ocupa de instruirea activului de partid central şi din teritoriu.

Raportul „Apartamentul”

Imediat după căderea comunismului, Isărescu intră pe statul de plată al Ministerului Afacerilor Externe, iar din februarie 1990, pleacă la Washington, ca reprezentant comercial al Ambasadei României. Revenirea în ţară echivalează cu debutul carierei de prim-bancher al ţării: în septembrie 1990 este numit guvernator şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Odată cu funcţia de guvernator a primit şi o locuinţă din fondul public, din cauza căreia mai târziu ajuns în raportul „Apartamentul”, întocmit de fostul şef al Corpului de Control al lui Victor Ciorbea. Isărescu era acuzat că a beneficiat în mod abuziv de o locuinţă