Eu, unul, aş vota cu toţi. Şi cu Băsescu, şi cu Geoană, şi cu Antonescu, şi cu Oprescu. Aş vota chiar şi cu Doru Iorga, brăileanul care a anunţat că vrea să candideze la preşedinţie. Ba, dacă aş bea un pahar în ziua votului, poate aş vota chiar şi cu Becali. Aş vota cu oricare din ăştia dacă unicul lucru care m-ar împinge la vot ar fi discursurile lor. Toţi "le zic" mişto. Şi parcă toţi au dreptate.

Proiecte, infrastructură, agricultură, draci, laci, măsuri anticriză, măsuri anticorupţie, reforme, jos, sus, unitate, diversitate, bla bla, bla bla. Dacă le-ai asculta discursurile concepute de jurnaliştii, psihologii ori sociologii angajaţi drept specialişti în comunicare, dacă n-ai fi trăit până acum în România ori dacă ai suferi de amnezie, oricare dintre candidaţii ăştia ţi-ar părea bun de pus la rană. Sau bun de pus în ramă.

Doar că gargara parcă nu mai ţine de cald. Iar discursurile şi circul nu ţin loc de mâncare, când foamea se înfige ca un cuţit în stomac.

Şi atunci, în afară de prezidenţiabilii fardaţi, periaţi, parfumaţi, imaculaţi, cei care contează în ochii alegătorilor sunt oamenii din jurul viitorilor preşedinţi. Fiindcă oricât de înger ori drac ţi-ar părea Băsescu, nu poţi să nu te gândeşti că atunci când o să-l votezi, o să alegi un întreg cerc de putere, adică oamenii din jurul lui. Cu garnitura întreagă, care ajunge până la tine. Când îl votezi pe Băsescu, îi pui în trenul puterii şi pe Boc, şi pe Udrea, până şi pe Giana Pătraşcu şi al său Dorian Stoianovici, noul subprefect. Oricât de înger sau drac ţi-ar părea Crin Antonescu, să fii sigur că atunci când îl votezi, le iei bilet dus către muntele puterii şi lui Bogdan Olteanu, şi lui Patriciu, şi lui Gheorghe Caruz, cel mai bogat producător de parfumuri din Brăila. Da, oricât de înger sau drac ţi-ar părea Mircea Geoană, atunci când o să-l votezi, să ştii că îi ungi cu