Detalii cum ar fi farfuriile pentru Corina cred că ştiu de ce lipsesc. N-a fost sesizată poetica pactului meu autobiografic, în virtutea căruia cititorul e introdus în aspecte noi ale vieţii autorului în aşa fel încât, stilistic, ai zice că le-a mai întâlnit. Cine mai e şi Corina îşi va zice cititorul, îşi va fi zis redactorul. Corect, după ei, ar fi fost: Corina, fiica mea. şi: nu se spune farfuriile pentru Corina, se spune farfuriile Corinei, îşi vor fi zis. Greşit. Scrisesem cu grija detaliului exact. Corina să fi avut vreo trei ani când am descris bucătăria (cartea a apărut după decenii, când se strânseseră destule fragmente scrise între timp şi când mi-am spus fie ce-o fi, m-am săturat de critică, vreau să fiu prozator). Nu dispunea încă de farfuriile ei. Farfuriile îi erau destinate. N-ar fi avut voie să le înstrăineze prin vânzare sau să dea cu ele de pământ.

Apoi, de ce a dispărut din textul tipărit prin parcul Marghiloman, pe podul Decebal? Pentru că Marghiloman s-a încăpăţânat să fie conservator când îi trecuse vremea acestui partid, ori fiindcă îşi trimitea cămăşile la Londra, pentru spălat, călcat (sper că e o legendă; n-o fi fost chiar atât de dobitoc)? E aşa de mare vina încât consecinţa s-a răsfrânt şi asupra lui Decebal? Atunci ce caută, la numai două rânduri, Take Ionescu? A avut meritul ca, tot conservator fiind, să-şi zică "democrat"? Puţin îi păsa Partidului de democraţi! Atunci fiindcă şi Take şi Ionescu sună mai popular decât Marghiloman ? Bun, dar ce caută regina Maria în carte de vreme ce ei lipsesc?

Se poate adăuga la nedumerire şi Aurel C. Popovici, segregaţionistul proimperial, devotat trup şi suflet lui Franz Ferdinand, patron al străzii noastre. Amputat, ce-i drept, de iniţiala paternă, el a rezistat şi sub Dej şi sub Ceauşescu, iar din carte n-a fost scos. Totuşi, nu-i acelaşi lucru. O regină e, evident,