Poate fi pornografia i-mediata o forma subtila de literatura, gradul zero al scriiturii erotice? Conventia sexuala, denudata de incarcatura ei moral(izant)a traditionala, poate functiona, mecanic (tel quel ?) sau nu, in literatura? Un text scris la comanda pentru placerea unui client unic - si fara o finalitate editoriala explicita - este sau nu o carte? Cine a scris, de fapt, cartea/textul: Henry Miller sau Caresse Crosby, pseudonimul (obtinut, partial, prin casatorie) al lui Mary Phelps Jacob, inventatoarea sutienului modern? "Opus pistorum" sau "Sub acoperisurile Parisului"(cu confuzia de rigoare legata de filmul omonim, din 1930, al lui Rene Clair)?

…O carte care, din start, ridica o asemenea avalansa de intrebari (deloc retorice!) trebuie sa fie fascinanta. Sau fascinant de perversa. Sau perversa la modul fascinant, ceva ce te trimite cu gandul la un Marchiz de Sade esuat intr-un Paris babilonian al tuturor promiscuitatilor. Dar un Sade dublat de un scriptor hamesit, gata sa se produca pe bani putini, ceva de genul doi dolari pagina - onorariul de inceput al lui Henry Miller pentru povestirile din aceasta carte, destinate, se pare, fie unui bogat petrolist din Oklahoma, fie - prin intermediul librarului Milton Luboviski - vedetelor de la Hollywood (Joseph Mankiewicz, Julian Johnson, Daniele Amfitheatrol, Billy Wilder, Frederick Hollander, Henry Blanke). Nu se stie exact daca Miller insusi a scris textul in intregime sau numai primele 100 de pagini, dupa care s-a sastisit si a renuntat, comisionand lucrarea prietenei Caresse (pe care a intalnit-o in Franta, prin 1933, si in al carei apartament new york-ez, de pe East 54th Street, a si locuit o vreme dupa 1940, anul intoarcerii de la Paris). Se stie ca autorul "Tropicul-ui Cancerului"(carte interzisa in Statele Unite pana in deceniul sapte al secolului trecut), avea probleme cronice cu dimensiunea