Primul buletin de identitate al fiicei mele va trebui stropit ca o mare victorie împotriva sistemului! A venit vremea să-i fac buletin fiicei mele, care a împlinit 14 ani. La începutul demersului, nici n-aveam idee prin ce aventuroasă experienţă o să trec.
Am luat calea omului simplu. Prima dată, am sunat la „Informaţii“. „Judeţul Ilfov nu figurează, avem doar Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor“. OG. Bună şi aia, am spus eu încrezător că voi obţine de acolo un număr de la Ilfov. La Direcţia Generală, o domnişoară amabilă îmi răspunde: „N-avem niciun număr. Sunaţi la «informaţii»“. Păi, de acolo m-au îndreptat într-aici. „Ne pare rău, nu vă putem ajuta!“.
Bun, îmi învoiesc fata de la şcoală, îmi iau picioarele la spinare şi hai în Voluntari. Era marţi. „Aaa, e-nchis, veniţi după ora 15.00. Da’ adeverinţă de rol aveţi?“. Ce rol, că n-am jucat în niciun film?! „Adeverinţă de rol fiscal“. Aha, şi pe-aia de unde o iau? „De la Primărie“. Da’ pentru ce vă trebuie? Că am buletin la adresă - şi eu şi soţia - şi acte de proprietate. „Ce nu înţelegeţi? Fără rol, nu se poate!“. Înţeleg. Înţeleg. Hai la Primărie! Bună ziua. Bună ziua. Pentru „rol“... „E-nchis, veniţi după ora 13.00“. Bun, ce să fac, o să vin. Dar măcar se eliberează în aceeaşi zi? „A, nu! În două-trei zile“. Da’ ce program de lucru cu publicul e ăsta, după ora 13.00? „Dacă vreţi actul, nu mai comentaţi şi veniţi când vă zic io“. Am înţeles, să trăiţi! Funcţionarul public, stăpânul nostru!
Mă-ntorc după-amiază. La Primărie. Un birou cu cinci doamne şi domnişoare. Toate au calculator. Trei se uită într-o geantă a unei vânzătoare ambulante. Ciorapi, chiloţi şi parfumuri. Una vorbeşte la telefon. În sfârşit, una se ocupă şi de mine. Se uită în nişte registre. „Da’ nu sunteţi. Sigur sunteţi înscris la noi?“. Păi, doamnă, de ani de zile plătesc taxe şi impozite, de ani
