In ultimele zile au tot existat semnale ca Romania nu va obtine portofoliul agriculturii in Comisie. Ce iti trebuie mai mult decat sa vezi ca Franta, sustinatorul tau deschis, se reorienteaza spre o alta tara, in acest caz Irlanda, vazand ca se prefigureaza tot mai clar ca Romania nu il va obtine. Totusi, la Bucuresti, se mergea pana acum cateva ore pe aceeasi idee: noi nu avem alta varianta decat agricultura, iar Ciolos e persoana. Acum am pierdut acest portofoliu, care nu a fost, real, niciodata al nostru. Cu ce ne vom alege?

Preocuparea mea din ultima luna si jumatate a fost comisarul european si am cautat, in tara si la Bruxelles, informatii pentru a vedea incotro bate vantul. In tara un lucru era clar: problema comisarului se afla probabil pe pozitia 10 din lista de prioritati a administratiei. Romania a zis clar ca vrea agricultura si a decis ca il vrea pe Ciolos pentru a ocupa postul de comisar. Unii spun ca asa incercam sa le fortam mana, altii ca cerem ceva foarte important, ca sa obtinem ceva mediu.

La Bruxelles, se spunea altceva. Se spuneau multe, insa ceva ce mi-a spus cineva apropiat presedintelui Comisiei mi-a atras atentia: "Romaniei i s-a zis clar ca intai presedintele vrea nume, apoi va decide portofoliul. From upstairs (adica de-acolo de sus, din biroul presedintelui Comisiei) li s-au dat foarte clar semnalele celor din administratia de la Bucuresti ca nu vor primi o directie generala, un portofoliu care sa administreze un buget atat de mare, din cauza multiplelor disfunctionalitati ale Romaniei".

"Si s-a inteles la Bucuresti asta?", am intrebat, sperand ca unul e discursul din tara, chiar si sub protectia anonimatului, dar totusi altul este discursul in negocierile de la Bruxelles. "Se pare ca nu, ca nimeni nu a invatat nimic din situatia precedenta", mi s-a raspuns. "Chiar nu s-a mers pe mai multe variante de nego