Titu Maiorescu i-a zis "multicolor". Pentru ca talentatul ziarist, avocat, critic literar si politician care a fost Gheorghe Panu a navigat in Romania vietii lui pe la toate partidele si curentele.
Studiind la Universitatea din Iasi, e atras de ideile lui Simion Barnutiu si ale fractionistilor ieseni, in randurile carora il gasim intre 1867 si 1870. De la inceput se arata agresiv in scris si in oratorie. Fireste, e antijunimist.
Dar in 1872 paraseste fractionistii, intra in randurile junimistilor si e adversar al lui V.A. Urechia si B.P. Hasdeu. Simtindu-i valoarea intelectuala, Titu Maiorescu determina Junimea sa-i acorde o bursa la Ecole des Hautes Etudes din Paris. La intoarcerea in tara, in 1879, dupa doi ani de cochetari, intra in Partidul National Liberal, pe care pana atunci il combatuse. Survenind despartirea dintre I.C. Bratianu si C.A. Rosetti, e de partea celui din urma. "N-ai fost, nu esti si nici ai sa fii satisfacut vreodata", i-o spune I.C. Bratianu in 1883. Si avea dreptate.
Dupa 1884, editeaza "Lupta" si duce cea mai violenta campanie contra liberalilor. Contra lor, dar si contra suveranului, acuzat de a fi "catana nemteasca", "ulan prusian", "izvorul tuturor relelor", "samsarul tuturor tradarilor", "suflet blestemat", "omul periculos"... Cocheteaza cu social-democratii si invata de la ei ce inseamna amagirea sociala ispititoare.
In 1888 creeaza propriul sau partid, Partidul Democrat Radical, al carui program e negarea tuturor si a carui principala arma este atacul fara crutare al adversarului. Colaboratorii sai sunt oameni tineri si, cum se intampla adesea la aceste varste, si oameni de stanga: Mircea Rosetti, Vasile Conta, C.D. Anghel, A. Bacalbasa, Al. Ionescu, I. Teodorescu...
Visand sa fie ministru, Gh. Panu se apropie din nou de junimisti, dar acestia nu-i mai accepta colaborarea. P.P. Carp n-are nici
