Cel mai prestigios premiu al lumii a mers vineri la cel mai cunoscut politician al lumii - presedintele american Barack Obama. Si aici se termina superlativele. Pentru ca, oricat ai admira munca depusa de primul afro-american la Casa Alba in primele noua luni de mandat, e greu sa gasesti actiuni concrete care sa-i justifice premiul acordat de comitetul norvegian.

E suficienta o scurta privire pe harta lumii pentru a vedea ca de la 20 ianuarie incoace, niciunul dintre conflictele (inghetate sau fierbinti) nu s-a rezolvat. Pentru a numi doar cateva la intamplare, Coreea de Nord, Transnistria, cele doua razboaie conduse de americani in Irak si Afganistan, si cate altele. Si atunci unde este realizarea pentru care a fost ales Obama dintre peste 200 de nominalizati?

Sunt doua explicatii posibile pentru decizia comitetului Nobel. Una - ca aceste premii au la baza o judecata pur subiectiva, iar membrii comitetului au suferit o brusca indragostire de presedintele american, la fel ca intreaga lume, de altfel.

Explicatia comitetului Nobel da ceva indicatii in acest sens: "Foarte rar s-a intamplat ca o persoana sa capteze atentia lumii in aceeasi masura ca Obama si sa ofere oamenilor speranta pentru un viitor mai bun". Charisma lui Obama, e limpede, straluceste la fel de puternic peste tot.

A doua explicatie - ca si in cazul altor premii (Yasser Arafat in 1994, alaturi de Shimon Peres si Yitzhak Rabin, Mihail Gorbaciov in 1990) - este ca Nobelul merge in Biroul Oval in speranta ca actiunile pacificatoare viitoare ale lui Obama vor aduce pacea in lume. Este o distinctie acordata acum, in urma unor proiectii de viitor. Ca o investitie in actiuni pe termen lung, care ar urma sa aduca un profit foarte mare peste cativa ani.

Comitetul norvegian ofera o justificare si pentru aceasta varianta: "Diplomatia lui este fondata in