Nu cautati cuvantul in dictionarele limbii romane, nu il veti gasi - de altfel, sunt slabe sanse sa il gasiti si in dictionarele straine, cu toate ca desemneaza un concept cristalizat in urma cu aproape o suta de ani in opera balaurului cu doua capete ChesterBelloc (G.K. Chesterton, 1874-1936, si Hilaire Belloc, 1870-1953).

Cu fiecare dintre capete, balaurul scuipa critici nimicitoare atat la adresa capitalismului, cat si a socialismului, propunand un model economic diferit, cu radacini in traditia si in valorile crestine: distributismul, a treia cale de organizare si dezvoltare a societatii, singura morala, singura capabila sa rezolve antagonismele dintre munca si capital, dintre saraci si bogati, dintre angajati si someri, dintre sclavie si libertate, dintre umilinta si demnitate. Prin urmare, singura cu sanse de dainuire (socialismul real si-a dat intre timp obstescul si binemeritatul sfarsit, iar capitalismul, care in 1989 se credea invingator, in realitate fiind doar un supravietuitor, pare a fi intrat in metastaza). In esenta, distributismul vizeaza diseminarea cat mai larga a proprietatii productive (pamant, unelte, echipamente etc.), pentru ca lucratorul sa nu mai fie sclavul salariat (proletar), ci proprietar-producator, adica o persoana demna si libera, a carei bunastare depinde doar de ea insasi si de cooperarea cu semenii sai (micul intreprinzator, membrul unei cooperative), manifestandu-se creator si astfel implinindu-se. Filiatia formala a cuvantului "distributism" ne trimite catre latinescul "distribuere", a imparti. Istoria continutului, insa, incepe in 1891, odata cu "Rerum Novarum" (Despre lucrurile noi), a papei Leon XIII, prima enciclica sociala a Bisericii Catolice. Scrisoarea papala se ocupa de relatia dintre munca si capital, afirmand dreptul la proprietate si totdeodata dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate, ca si de r