Crepuscul apei
Crepuscul apei e sub
scutul de privelişti în mal,
aflarea pietrei în cub,
prefacerea crengii astral.
Şipotului duce la vale
dezlegarea mirosului de răşini,
curgerea însăşi din cale
a străinului dintre străini.
Cei care vin de dincolo
Cei care vin de dincolo aduc cu ei secunde.
Nu vă apropiaţi, nu clătinaţi bărcile de unde.
De dincolo, deja, au venit clipe
Şi au trecut odată cu fumul din pipe.
Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn
Şi tot ca el de ingenuu meargă-n
Lacrimi de vânt, ochi roşii după
Floarea ofilită sub timpul din lupă.
Mai mare se face durerea pe bancă,
Bătrâna se pierde în pulbere, parcă,
Cuvântul şi el mai mult se mâhneşte
Sub tăcerea plecată în lacrimi de peşte.
Ochirea norilor mulţi
Ochirea norilor mulţi
făcută în jos spre fluid,
forţarea apei în câlţi,
deloc picăturile-n zid.
Toropeala e rece de fapt
prin arderea frigului tare.
acum se ia din înalt
cenuşa căldurii ce moare.
Melodia întâmpină sobră
Melodia întâmpină sobră
versul sunând zurgălăi.
Înălţarea jumătăţii de cobră,
clopoţeii exaltă văpăi.
Otrava nu este crudă
reuşind să dresezi uniform.
Pielea plesneşte de nudă,
sânul mic, potrivit de enorm.
Melodia doarme ştiută
Melodia doarme ştiută,
vremea ciripeşte în ceas,
preludiu dublu la nuntă,
clipa n-are chip de taifas.
Inelul exaltă pe deget,
mireasa mai iute ar plânge
plăcere de n-ar fi-n poet,
gâtul cu sânge şi-ar frânge.
Dar ceasul rămâne discret. @N_P
