Este în lumea ciclismului ploieştean încă de la naşterea secţiei de profil în cadrul clubului Petrolul, în 1959. Pasiunea pentru ciclism a încolţit în sufletul lui Constantin Ciocan în anul 1953, când a văzut caravana multicoloră a sportivilor participanţi la o cursă Bucureşti – Câmpina şi retur. „Eram la bunici în Câmpina, aveam zece ani, şi mi-am dorit să fac ciclism. În 1959, când s-a înfiinţat secţia la clubul Petrolul, am fost în prima generaţie care a început şi după numai doi ani am ieşit multiplu campion naţional de juniori“, îşi aminteşte Constantin Ciocan, cel care avea să cunoască o mulţime de satisfacţii în acest sport.
n 1962 a fost cooptat în lotul naţional, în 1963 a mers la campionatele mondiale din Belgia, în 1964 a intrat în prima echipă de seniori şi a participat la campionatele din Franţa, unde a ieşit pe locul 4, şi tot atunci a fost şi la Olimpiadă. „Viaţa de ciclist nu poţi să o compari cu nimic altceva. Tot timpul am fost în viaţa sportivă, deşi e şi greu, cu deplasări, cu cantonamente... Dar am putut să fac şi studiile, să continui şi viaţa intelectuală, ca să spun aşa. E un exemplu pe care îl dau şi elevilor mei. Eu am un singur băiat, care are două licenţe, face sport de performanţă şi e şi antrenor în acelaşi timp“, spune Constantin Ciocan.
Cât despre sacrificii, dacă îţi place cu adevărat ceea ce faci, te sacrifici. Adică nu ai voie să pierzi nopţi, trebuie să ai mese regulate să duci o viaţă sportivă şi să tragi la antrenamente. „Atâta timp cât faci sportul din dragoste şi ai un ţel, şi vii şi în prima parte a clasamentului, e bine, eşti pe drumul cel bun“, explică maestrul, care în cariera de sportiv s-a întrecut cu nume sonore în domeniu.
Adversari de valoare
„Am concurat cu Eddie Merckx trei ani de zile, cu sportivi de mare clasă, care au făcut rezultate ca profesionişti. La amatori eram c