Până acum, foarte puţin sau aproape deloc nu s-a ştiut că marele nostru critic şi istoric literar Şerban Cioculescu a desfăşurat, o scurtă perioadă, şi o interesantă activitate de cronicar dramatic. Revelaţia acestei ipostaze ne-o oferă volumul Cronici teatrale de Şerban Cioculescu, îngrijit de Simona Cioculescu, apărut la Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române. Aşa cum se precizează în prefaţă, cronicile teatrale au fost publicate în ziarul Semnalul, între 20 septembrie 1945 şi 3 noiembrie 1946, iar una singură, şi ultima, în ziarul Liberalul din ianuarie 1947. Pentru a nuanţa şi amplifica viziunea lui Şerban Cioculescu asupra teatrului, Simona Cioculescu a reprodus, în final, alte trei scrieri ale sale, şi anume Amintiri teatrale, din volumul Amintiri, O simplă întrebare. Criza teatrului nostru, publicată în Preocupări literare din martie 1942 şi întâia noastră comedie originală: "Sfatul familii", din volumul Varietăţi. în ale sale Amintiri teatrale, Şerban Cioculescu mărturiseşte că, "printr-un capriciu al întâmplării", a ajuns cronicar dramatic: "Un cumnat al lui Tudor Vianu, Sebastian Şerbescu, era directorul ziarului Semnalul, apărut în 1945. Or, periodicului îi lipsea deţinătorul acelei rubrici, într-un moment de renaştere a activităţilor teatrale în Capitală. Atunci Vianu s-a gândit la mine şi m-a convins până la urmă să accept o sarcină pentru care nu-mi simţeam o deosebită atracţie." Cu toate că nu avea nicio afinitate cu această misiune, Şerban Cioculescu a ştiut să o îndeplinească la înălţimea viziunii sale estetice, comentând semnificaţia pieselor şi interpretarea actorilor cu rigoare şi obiectivitate. Din păcate, activitatea sa de cronicar dramatic a încetat în mod neplăcut, deoarece nu putea accepta imixtiunile abuzive ale redacţiei ziarului în articolele sale: "In decembrie 1946 m-am retras de la Semnalul, din cauza cenzurii interne a ga